Avem nevoie de un învățământ echitabil, civic și solidar

Deputata USR Cristina Iurișniți, membră în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, transmite că Ziua mondială a educației, actuala situație a României, sub aspectul însușirii actului educațional este una care nu face cinste. În trimestrul I al anului 2018, România avea 212.030 de oameni fără școală absolvită, potrivit Institutului Național de Statistică. Datele arată că este cel mai mare număr de persoane al căror nivel de educație este zero, din ultimii 3 ani.

De asemenea, chiar dacă numărul celor care au doar studii primare (patru clase) sunt în scădere – numărul lor este foarte mare: 1.316.236  de persoane, aproximativ 7 % din numărul total al populației.

“Responsabilitatea guvernului de diminua rata celor care sunt privați de educație este zero. Cât despre politici educaționale coerente, de la programe reactualizate, manuale atractive în format electronic dar și digital și interactiv, până la formări gratuite pentru profesori pentru a fi capabili să țină pasul cu generația Internet și Facebook – ele rămân niște obiective doar virtuale, niște vise pentru cei naivii, încă”, precizează deputata USR Cristina Iurișniți.

România are nevoie de un învățământ centrat pe dezvoltarea competenţelor și abilitaților practice ale fiecărui copil prin experiențe de învățare diversificate în acord cu societatea actuală.

USR consideră că învățământul trebuie să fie echitabil și inclusiv, în care profesorii, elevii, părinții și comunitatea locală au obiective și responsabilități comune.

De asemenea, sistemul educațional din România ar trebui să fie unul modern, civic și solidar, un învățământ îndreptat spre meseriile digitale ale viitorului, un învățământ capabil să promoveze valorile culturale ale României în acord cu cele europene și internaționale într-un spațiu caracterizat de unitate, toleranță și respect pentru diversitate.

 Această zi, de 5 octombrie, a fost desemnată de către UNESCO pentru a marca semnarea, în 1966, a ”Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) privind statutul profesorilor” (1966) şi ”Recomandarea privind învăţământul superior” (1997), principalele documente de referinţă privind cadrele didactice la nivel internaţional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *