Ce a obtinut Klaus Iohannis mergand la sedinta de guvern

In primul rand, trebuie spus ca presedintele nu mai are alta optiune in afara celei politice, pentru ca prerogativele reale care i-au mai ramas sunt slabite si incapabile astfel sa restabileasca o ordine de drept rasturnata de un partid, PSD (adunandu-i-l si pe ALDE), a carui putere a parazitat mult prea adanc institutii si norme.

Pentru ca nu a stiut/putut sa investeasca cu autoritate mandatul prezidential pe care electoratul i l-a incredintat, Klaus Iohannis se vede acum silit sa joace un rol politic, pentru ca ofensiva la adresa Guvernului (fie el al lui Liviu Dragnea) inseamna asumarea unui rol in Opozitie.

Presedintele nu mai are parghii institutionale pentru a opri abuzurile de putere ale Guvernului care, in mod declarat, oficial, s-a subordonat unui partid. Oricat de puternic ar fi termenul si oricat de mult am vrea sa pastram o masura justa atunci cand cantarim si comparam, Romania este deja pe jumatate dictatura.

Tehnic vorbind, atunci cand Guvernul este pus in slujba partidului de la putere, cand ministrii sunt direct subordonati liderului de partid, in frunte cu prim-ministrul, in ceea ce priveste deciziile si asumarile administrative, regimul politic vizat este cel centralizat, autoritar, personalizat.

Mai mult, Liviu Dragnea si-a creat si institutiile sociale de propaganda si controleaza o buna parte din „difuzoare”, intelegand prin asta televiziunile de cazarma. Avem astazi un Institut Cultural Roman redus la tacere, dupa o perioada de asezare culturala formidabila, o Academie Romana care dubleaza, de la autoritatea formala pe care o are, mesajul nationalist al puterii politice, o Biserica Ortodoxa care, asociindu-se in exces cu Cezarul, si-a pierdut in buna masura legitimitatea si rolul de liant social pe care il avea.

Strategia asta este similara contra-culturii pe care si-o crease Nicolae Ceausescu, pentru a controla astfel si supapele, un exemplu fiind Cenaclul Flacara.

Pervertirea Presedintiei

In principiu, Presedintia a ramas in afara sferei de influenta a coalitiei majoritare, iar aici tehnica a fost aceeasi ca in cazul ICR-ului – atunci cand nu poti inchide o institutie care nu-ti serveste sau te incomodeaza, o deturnezi de la rostul ei si o lasi fara influenta reala in societate.

Asa s-a ajuns ca ICR-ul sa aiba pervertit rolul de reprezentare a culturii romane in marea cultura internationala, dandu-i-se un rol de legatura cu comunitatile de romani din afara granitelor.

Treptat, Presedintia a fost izolata, ridiculizata, creandu-se senzatia ca este doar o institutie de forma, fara putere reala, al carei reprezentant nu face decat se contrasemneze deciziile luate la Partid.

Si a fost o buna bucata de vreme in care Klaus Iohannis a parut ca urmareste pasiv toata aceasta uzurpare a autoritatii prezidentiale. In orice caz, atitudinea inegala a presedintelui a fost disproportionata in raport cu zgomotul pe care PSD a avut grija sa il faca.

Sa luam doar exemplul zilei de joi, cand presedintele a mers la sedinta de guvern, pe care a prezidat-o, potrivit Constitutiei, a avut o pozitionare ferma, fara rest, dupa care a plecat – nu doar inexplicabil, ci si neexplicat -, lasandu-l (iarasi) pe Liviu Dragnea sa ocupe agenda publica si sa livreze propriul context al zilei.

Astfel, presedintele PSD si seful ministrilor din Guvern a aruncat gestul presedintelui in derizoriu si a aratat, public, ca decizia este la el, acolo unde e si centrul de putere.


Presedintele a prezidat sedinta de guvern, dar a plecat inainte de a se termina
Foto: Administratia Prezidentiala

Oamenii au nevoie de poveste

Una dintre obiectiile care se pot aduce este aceea ca Klaus Iohannis are o atitudine discreta, mai degraba astfel onorabila, si ca lupta cu floreta, nu cu ghioaga. Romania, insa, nu este tara in care formele sa tina loc de continut, pentru ca institutiile si practicile democratice rezista de la sine, avand propriile scuturi de protectie.

Este esential sa explici ceea ce faci atunci cand esti intr-o functie de putere si mai ales sa livrezi tu contextul propriilor fapte.

E o banalitate de marketing politic sa spui ca fiinta umana si de aici comunitatile si socitatile au nevoie de povesti, pentru a-si structura un anumit tip de relatie, si nu altul, cu autoritatea politica, dar lucrurile asa stau: daca nu pui tu lucrurile in context si nu spui tu povestea, s-ar putea sa te trezesti cu o cu totul alta naratiune, devenita oficiala, din care lipsesti sau in care esti un personaj minor, care si dispare prin capitolul III.

Asadar, ce a obtinut presedintele Klaus Iohannis mergand la sedinta de guvern?

Raspunsul este simplu si din registrul neispravirii de care tot ne plangem: ar fi putut sa obtina foarte mult, dar s-a oprit inainte de linia de sosire. Presedintele a plecat inainte ca sedinta de guvern sa se termine, lasand astfel sentimentul ca prim-ministrul lui Dragnea a dispus, iar presedintele s-a supus si i-a lasat teren liber presedintelui PSD sa controleze el naratiunea unei zile deloc bune pentru Opozitie, cu o motiune care nu a reusit sa adune nici macar un numar de voturi egal cu semnaturile, desi in orice tara europeana ar fi greu de crezut ca un asemenea Guvern ar mai fi ramas in functie.

Klaus Iohannis mizeaza mult, zilele acestea, pe societatea civila. E indreptatit sa faca asta, pentru ca are mandatul cel mai reprezentativ, dar trebuie sa tina cont si de faptul ca societatea aceasta care este chemata sa faca fata unor asalturi de putere extrem de toxice nu vrea sa fie doar corp electoral si in niciun caz nu vrea sa il asculte pe Liviu Dragnea comunicand deciziile de putere si punand el in poveste faptele zilei, in locul presedintelui.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *