Dacian Cioloș a strâns semnături la Iași pentru „Oameni noi“: „Moldova are mare nevoie să își aducă românii înapoi acasă“

Sumele impresionante anunțate de Guvern ca fiind absorbite (deci ajunse în conturile beneficiarilor) pe programul de agricultură și dezvoltare rurală (PNDR) ascund, de fapt, un risc mare pentru beneficiari și pentru bugetul de stat, atenționează Comunitatea Tematică Agricultură și Dezvoltare Rurală a Platformei România100. Practic, există un mare risc ca o parte consistentă de fonduri să fie returnate de beneficiarii care nu au avansat suficient cu proiectele.

Important: fondurile alocate prin PNDR sunt pentru dezvoltarea spațiului rural, nu trebuie să funcționeze ca agent electoral și ca „fentă“ de absorbție.

OUG 10/2018 adoptată recent de Guvernul PSD-ALDE, aflată în prezent în lucru la comisiile de specialitate din Parlament, reglementează în detaliu modalitatea de rambursare voluntară a sumelor primite drept avans (deci înainte de începerea proiectelor) de către cei care au proiecte aprobate, care au stat cu banii în cont și suportă cheltuielile aferente acestei inacțiuni.

Astfel, ridicăm o serie de întrebări ce pot semnala probleme serioase în cheltuirea efectivă a acestor fonduri și la care Guvernul trebuie să răspundă:

Întrebarea 1. De ce era nevoie de prevederea rambursării voluntare din OUG 10/2018?

Întrebarea 2. De fapt, care este adevărul absorbției fabuloase și a cifrelor atât de bine prezentate dacă este nevoie ca un beneficiar să dea voluntar înapoi banii primiți ca avans? Și ce ascund cifrele prezentate?

Guvernul s-a lăudat recent cu absorbția semnificativă a fondurilor europene din PNDR 2014-2020 și, desigur, ciferele dau bine la prima vedere: peste 2,7 miliarde de euro plăți (deci ajunse deja la beneficiari).

Din documentul prezentat la finalul lunii septembrie de MADR, se observă că valoarea proiectelor contractate („în derulare și finalizate”, așa cum se arată în document) este de 3,7 miliarde de euro, pe când proiectele finalizate însumează numai 344 de milioane de euro.

Dacă analizăm mai atent, vom vedea că mare parte din sumele raportate ca „absorbite“ sunt  avansuri date  beneficiarilor publici (50% din valoarea proiectelor), bani care au stat în conturi, nefolosiți, și pentru care nu exista, până acum, mecanism de rambursare „voluntară“, deoarece pentru banii europeni există reguli clare și se presupune că, odată câștigat un proiect, acesta se și implementează, existînd și unele penalități pentru inacțiune.

În schimb, faptul că Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care reglementează rambursarea avansurilor reprezintă un semnal că fondurile nu sunt cheltuite efectiv.

Întrebarea 3. Ce sume sunt returnate sau se așteaptă a fi returnate „voluntar”, în total, și câte proiecte sunt vizate?

Întrebarea 4. Ce sume a cheltuit statul cu plata salariilor celor care au evaluat, selectat și contractat proiectele care acum sunt „returnate voluntar“, mai bine spus abandonate? Cât timp consumat degeaba de autorități pentru toată această muncă „eficientă“ s-a consumat? Dar banii cheltuiți degeaba de către beneficiari cu consultanța necesară pentru a ajunge în această fază sunt oare luați în calcul?

Guvernul PSD-ALDE „a moștenit“ proiecte selectate și în curs de selecție și legislația aferentă de la Guvernul Cioloș, proiecte care trebuiau doar să  fie implementate sau contractate și implementate. Dintre acestea, amintim proiectele pentru utilități publice (unități de învățământ, cămine culturale, drumuri comunale și rețeaua de apă și canalizare). Pe de altă parte, Ministerul prezintă o serie de cifre despre proiecte, care cel mai probabil nu reprezintă proiecte finalizate: drumuri modernizate – 3.359 de kilometri, 4 milioane de locuitori beneficiari de infrastructură rurală și patrimoniu, 2.909 kilometri de rețea de canalizare și infrastructură.

Întrebarea 5. De fapt, câți kilometri de drumuri, canalizare și rețea de apă sunt în implementare? Și câtă infrastructură secundară de irigații este în implementare?

De asemenea, am remarcat o grabă a autorităților de a fi primii în UE la depunerea cererilor de plată pentru plăți directe și acordarea avansurilor (care, atenție, sunt permise de regulamentele europene și nu de bunăvoința guvernului). În toată această grabă, au fost făcute greșeli și s-au acordat, pe anumite scheme de plată, unor beneficiari, mai mulți bani decât ar fi trebuit.

Întrebarea 6. Cine plătește, pentru incompetență, prețul acordării unor plăți posibil necuvenite către unii beneficiari?

Solicităm Guvernului României să comunice clar, după cifrele triumfaliste legate de plățile acordate și viteza cu care au fost acordate, câte fonduri trebuie acum luate înapoi unor beneficiari – și fără ca aceștia să aibă vreo vină, ci numai din cauza greșelilor făcute de autorități.

Atragem atenția că banii europeni trebuie folosiți judicios. În cazul returnării unor sume importante, pentru binele general, fondurile trebuie deblocate și puse din nou în competiție!

Este de importanță vitală pentru România ca banii alocați în perioada 2014-2020 să fie utilizați la maximum.

Putem înțelege mai bine gravitatea și riscul utilizării defectuoase a acestor fonduri în contextul pregătirilor pentru anii următori, mai ales că este posibil ca bugetul PAC începând cu 2021, pentru dezvoltare rurală, să fie mai mic față de cel actual cu peste 16% .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *