EXCLUSIV Cum a scăpat Alina Bica de primul dosar la DNA sub mandatul lui Daniel Morar. Acuzații ULUITOARE

Acuzațiile pe care oamenii de afaceri Marian Iancu și Corneliu Iacobov i le-au adus public fostei șefe a DIICOT, Alina Bica, în legătură cu implicarea ei în dosarul RAFO la ordinul lui Traian Băsescu nu par să fie lipsite de fundament. După „rezolvarea” fostului proprietar al RAFO Oneşti, Corneliu Iacobov, care a înfundat puşcăria, Bica, susţinută de preşedintele de atunci al României, a fost promovată rapid în mai multe funcţii înalte, ajungând într-un final şefă a DIICOT. Potrivit unor informații în posesia cărora OLT-ALERT a intrat, succesul repurtat în cu Dosarul RAFO nu i-a adus Alinei Bica doar ascensiunea în domeniul profesional, ci şi un dosar penal la Direcția Națională Anticorupție (DNA). Se întâmpla sub mandatul lui Daniel Morar, alt procuror susţinut făţiş de Traian Băsescu. În ciuda acuzaţiilor extrem de grave care i se aduceau, dosarul a dispărut subit, cel mai probabil înainte ca Daniel Morar să plece de la conducerea DNA.

Acuzațiile aduse fostului șef operativ al SRI, Florian Coldea, care au cutremurat Serviciul Român de Informații, au dat apă la moară mai multor „vedete” cu probleme în Justiție să-și clameze nevinovăția spunând că dosarele lor de cercetare penală ar fi fost, de fapt, fabricate. Este și cazul fostului procuror șef al DIICOT, Alina Bica, care în ultimele zile a prins curaj în fața camerelor de luat vederi arătând, nu în premieră, dar cu mult mai vehement, că dosarele ei trimise în instanță au la bază doar complicitatea tandemului Koveși – Coldea. Poziția acesteia a fost și este puternic susținută de fostul ei protector Traian Băsescu. Legătura dintre Bica și fostul președinte al României a fost pusă în evidență de mai multe persoane, printre care se numără și omul de afaceri Corneliu Iacobov, fost proprietar al RAFO, care a primit o pedeapsă de șapte ani de închisoare pentru devalizarea companiei, în urma unui dosar instrumentat de procurorul Alina Bica. În decembrie 2016, imediat după ce a ieșit din închisoare, Iacobov a reluat acuzațiile la adresa acesteia într-un interviu acordat Evenimentului Zilei. Potrivit omului de afaceri, el a fost ținta lui Traian Băsescu încă din 2004, acesta urmărind să slăbească forța PSD pe coordonatele sale financiare, iar Corneliu Iacobov, membru al partidului, era unul dintre principalii finanțatori ai social-democraților. În acest context, Alina Bica a primit ordin de la Băsescu, potrivit omului de afaceri, de a se ocupa de RAFO, în urma dosarului instrumentat de ea, Iacobov și câțiva subordonați ai acestuia fiind condamnați definitiv la ani grei de pușcărie. De pe urma succesului repurtat în instanță cu acest dosar, Alina Bica a cunoscut o ascensiune rapidă pe linie profesională, fiind promovată șef de serviciu în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, secretar de stat în Ministerul Justiției sub mandatul ministrului Cătălin Predoiu, apoi procuror șef al DIICOT. Potrivit OLT-ALERT, povestea cu RAFO i-a adus Alinei Bica nu doar promovări, ci și un dosar penal la DNA în care i se aduceau, ei şi altor trei procurori (printre care Petru Nariţa de la DNA) acuzaţii extrem de grave fix în contextul dosarului RAFO. Dosarul a fost deschis în 2010, dar a dispărut, pur și simplu, spre sfârșitul mandatului de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție al lui Daniel Morar, cunoscut ca unul dintre oamenii lui Traian Băsescu.

Ce s-a întâmplat?

În 2005, Corneliu Iacobov, Toader Găurean, Marin Marin și Liliana Luchian au fost trimişi în judecată pentru prejudicierea RAFO Oneşti, după ce aceştia au încheiat cu o firmă din Câmpina, Metaleuroest SRL, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un pachet de acţiuni deținut de RAFO la SC Electrocarbon SA Slatina.

Cele 3.404.572 de acţiuni (42,6549 % din totalul acţiunilor Electrocarbon) au intrat în posesia SC Rafinăria Dărmăneşti SA, controlată de Iacobov prin SC Imperial Oil SA, după ce rafinăria a cumpărat o creanţă pe care firma cipriotă Famsor Investments System Management Limited o deţinea asupra societăţii slătinene. Creanţa, consfinţită prin contractul 110/24.08.1999 privind un împrumut pe care Asociaţia Salariaţilor PAS Electrocarbon îl făcuse la firma cipriotă pentru privatizarea fabricii cumpărând acţiuni de la stat, era garantată printr-un gaj asupra acestor acţiuni. Aşa că, achiziţionând creanţa, gajul trece la Rafinăria Dărmăneşti care pune garanţia în executare.

Pachetul de acţiuni ajunge ulterior la SC RAFO Oneşti SA, care îl pune, la rândul ei, gaj în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare de benzină pe care RAFO îl încheie cu SC Metaleuroest SRL Câmpina, controlată de afaceriștii Emil Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu. Pentru că RAFO nu-şi onorează obligaţia contractuală de a livra la termen marfa (deşi avea benzina pe stoc), Metaleuroest pune gajul în executare, punând mâna pe acţiunile Electrocarbon pentru numai 26.772.000.000 ROL (valoarea contractului), deşi ele valorau 85.114.000.000 ROL. Tranzacţia păguboasă pentru RAFO Oneşti (care înregistrează astfel o pierdere de 58.342.300.000 ROL) a fost, în realitate, o vânzare mascată de acţiuni în afara regulilor pieţei de capital, eludându-se legea pentru ca afaceriştii Tufan şi Anastasescu să preia la subpreţ controlul asupra Electrocarbon.

Achitaţi mai întâi de instanţa Tribunalului Bucureşti, Corneliu Iacobov, Toader Găureanu (administrator unic al RAFO Oneşti) şi Marin Marin (director general adjunct de management la RAFO), au fost condamnaţi, în 18 noiembrie 2010, de Curtea de Apel Bucureşti la mai mulţi ani de închisoare cu suspendare pentru devalizarea RAFO, decizie menţinută în 2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde avocații inculpaților făcuseră recurs.

În același dosar calitatea de învinuit au avut-o și Teodor Cărămizaru, director general al Electrocarbon Slatina, precum și doi subordonați ai acestuia, Liviu Țugulan și Eracle Ciocârlan. Urmăriţi penal în rând cu Iacobov & Compania, ei nu au mai fost trimiși în fața instanței, pentru că procurorul de caz, Alina Bica, a „disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor“. Asta în condiţiile în care existau indicii că Iacobov a cumpărat creanța de la Famsor Investments System Management Limited, însușindu-și acțiunile Electrocarbon, cu bani tot de la Electrocarbon, după ce societatea din Slatina ar fi virat abuziv către SC Imperial Oil SA Dărmănești o importantă sumă de bani, respectiv 20 de miliarde de lei vechi.

Disjungerea cauzei a dus la întocmirea unui alt dosar, cu numărul 13/D/P/2006, preluat pentru cercetări de acelaşi procuror Alina Bica. Aceasta dispune ulterior declinarea competenţei de soluţionare a dosarului către DNA, întrucât „prejudiciul rezultat din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune depăşeşte 1.000.000 euro“. DNA, la rândul său, îşi declină competenţa, culmea, pentru că prejudiciul citat e mai mic de un million de euro, Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, care dă, fără prea mari bătăi de cap din partea procurorilor, NUP.

În 2010, o persoană implicată în mai multe procese cu reprezentanții Electrocarbon și care deținea acțiuni ale acestei companii a făcut plângere la Parchetul General împotriva Alinei Bica și a altor trei procurori pentru „sustragere de înscrisuri, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijență în serviciu, favorizarea infractorului, reținerea sau distrugerea de înscrisuri, fals intelectual, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani”. Nemulțumirea celui care a depus plângerea era, în principal, aceea că, deși în dosar figura ca parte civilă, nu i se mai recunoaște această calitate după disjungerea cauzei care îi privea pe cei trei reprezentanți ai Electrocarbon Slatina, deși el spune că fusese avizată trimiterea lor în instanță alături de Iacobov&Compania.

Semnatarul plângerii susținea că modul în care Bica i-a scos din dosarul RAFO pe cei trei reprezentanți ai Electrocarbon a fost unul ilegal. El invocă mai multe documente și dosare care trebuiau conexate dosarului trimis în instanță, lucru dispus, la vremea respectivă, inclusiv de procurorul George Muscalu, pe atunci șef al DIICOT. Toate aceste dosare și documente dovedeau că cei cercetați în dosarul principal puteau fi acuzați și judecați și pentru infracțiunea de spălare de bani, lucru imposibil după ce Alina Bica a disjuns parte din cauză, mai mulți dintre cei ce aveau calitatea de învinuiți fiind astfel scoși basma curată. Printre beneficiari s-a numărat și omul de afaceri Mihai Anastasescu, care a devenit din învinuit martor în dosar.

În urma plângerii, procurorii anticorupție au întocmit dosarul 133/P/2010. Către sfârșitului anului trecut, răspunzând la o întrebare conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public pe acest dosar, Biroul de informare și relații publice al DNA dădea, sub numărul 1052/VIII/3, următorul răspuns: “Cauza penală la care faceți referire nu a fost soluționată. Informații suplimentare nu sunt publice, în conformitate cu prevederile art. 12, alin. 1, lit. e, f din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public”.

La o solicitare ulterioară formulată de OLT-ALERT pe marginea aceluiași dosar, Direcția Națională Anticorupție și-a schimbat radical poziția, fiind lovită de o amnezie totală. Iată răspunsul conținut de adresa nr. 546/VIII/2 din 21 mai 2013: “Persoana la care faceți referire în cerere (Alina Bica – n.r.) nu are calitatea de învinuit sau inculpat în niciun dosar penal aflat pe rolul DNA”.

Prima solicitare a fost făcută la DNA înainte ca Alina Bica să fie propusă pentru ocuparea postului de procuror șef al DIICOT; cea de-a doua solicitare a fost făcură după ce domnia-sa, puternic susținută de Traian Băsescu, a fost propusă pentru înalta funcție.

Contactată de OLT-ALERT pe marginea acestui subiect, Alina Bica a declarat că nu are cunoştinţă de un asemenea dosar. „Dacă vreţi să scrieţi despre asta, vă rog să mă citaţi corect: nu am cunoştinţă de un asemenea dosar. Nu spun că nu am fost audiată de DNA, spun că nu cunosc un asemenea dosar, nu am cunoştinţă de povestea înşirată de dumneavoastră”, a declarat fosta şefă a DIICOT.

Redăm mai jos plângerea împotriva Alinei Bica şi a celor trei procurori prin mâinile cărora a trecut dosarul disjuns până când cauza a fost stinsă definitiv.

Cititi in continuare articole de la Sursa/Olt-Alert

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *