La placinte inainte, nu-i asa, domnule Crin Antonescu?

Mi-ar fi placut sa-l aud pe domnul Crin Antonescu ca-si anunta intoarcerea in partidul parasit de el acum cativa ani, ca sa militeze iarasi alaturi de fostii camarazi si sa-i aduca gloria de care nu s-a invrednicit la prima incercare.

Dar nu pentru asta se intoarce fugarul inapoi in politica. Se intoarce pentru ca a simtit cum il imbie pe la nari sindromul europarlamentarelor, cu mirosul lor de placinte. Pe scurt, fostul lider al PNL nu-si mai doreste nici functii, nici onoruri, dar ii arde buza dupa euro, plus cinci ani de trai pe vatrai, curat far niente, la Bruxelles.

Nu-mi vine sa cred ce poate declara in legatura cu dorinta subita de a deveni europarlamentar: „…am depus aceasta candidatura pentru a reprezenta PNL la Bruxelles in PPE. Este o relatie civilizata, sanatoasa, nu in sensul implicarii active in deciziile partidului pe care are cine sa le ia”

Ce poate fi mai atractiv decat salariul in euro?

Stai si te minunezi. Cum vine asta? Se intoarce in politica, dar nu se implica in deciziile partidului. Se implica numai in ceea ce este civilizat si sanatos, adica salariul barosan incasat de la Parlamentul European, si nimic alteceva! Halal!

Chestiile mai putin civilizate si sanatoase, platite in lei, si implicarea in deciziile partidului sunt problemele plebei de la Bucuresti, care nu cunoaste intortochiatele cai ale drumului spre Bruxelles si care n-are decat sa se implice cat pofteste in deciziile partidului!

De altfel, citesc printre randuri un anumit dispret al domnului Antonescu fata de PNL, cu care are treaba numai acum, pana se alege. Pe urma, la revedere! Devenit european cu acte in regula, liberalul nici nu va avea treaba cu partidul de acasa. Va discuta numai cu PPE.

Am crezut ca declaratia va produce ori rumoare, ori indignare, ori rasete homerice in randul fostilor sai camarazi din PNL. Stupoare. Crin Antonescu este luat in serios. Figureaza deja la propuneri pe lista liberalilor la europarlamentari.

Nu haina il face pe om, ci lista

Era sa fie in capul listei, daca primul loc n-ar fi fost deja ocupat chiar de Ludovic Orban, liderul partidului, locul al doilea de Vasile Blaga, fost lider si el, iar al treilea loc i-a revenit automat ratacitorului Antonescu, de asemenea lider, candva.

Cu totii se inghesuie spre respectiva relatie civilizata si sanatoasa, platita numai in euro! Dar, asa stand lucrurile, la cine oare se refera Crin Antonescu, cand vorbeste despre „deciziile partidului pe care are cine sa le ia”? Le ia ciuciu!
N-am zis-o in gluma. Nimeni n-a pus intrebarea si cu atat mai mult n-a dat raspunsul despre ce se va intampla cu partidul, daca Orban va pleaca la Bruxelles, odata cu Blaga si cu alti lideri, pusi pe lista.

Este oare momentul potrivit pentru un interimat in preajma alegerilor prezidentiale, locale si generale? Alegeri ii trebuie acum partidului, cand adversarii cauta prilejul loviturilor sub centura? Debandada le trebuie liberalilor, in timp ce dezertorul Tariceanu isi racoleaza simpatizanti ca sa-l sustina la presedintie?

Unde-i omul care ne lipseste?

Dar poate cel mai grav dintre toate este faptul ca nu se observa in PNL o personalitate marcanta, capabila sa se afirme energic si autoritar in fruntea partidului. De altfel, lipsa unei asemenea personalitati a fost si cheia succesului la alegeri a dlui Orban, in opinia mea.

Am toata consideratia pentru capacitatea multora dintre liderii partidului, insa, in afara de capacitate, un eventual nou conducator ar trebui sa aiba si destula autoritate pentru a se impune la toate nivelurile formatiunii, ceea ce nu se prea observa la liberalii nostri.

Colac peste pupaza, si altor personalitati de vaza din partid le-a venit pofta de Bruxelles, cand au auzit de euro. Vasile Blaga ocupa al doilea loc pe lista, eligibil. Nu se potriveste deloc cu constatarea lui Crin Antonescu ca „deciziile partidului (…) are cine sa le ia”.

Iar toata harababura asta se intampla nu intr-o ONG oarecare, nu intr-un partid neparlamentar sau periferic, o cooperativa, ci chiar in principala formatiune de opozitie, cea care la alegeri ar trebui sa contracareze atacurile toxice ale mastodontului PSD+ALDE si chiar sa-l invinga!

Atentie, are cuvantul bidonul gol!

Privind asa problema, imi incolteste gandul ca nu numai dorinta de a duce o viata de belfer platita in euro, timp de cinci ani la Bruxelles, il impinge pe Crin Antonesu in aceasta aventura, ci poate o manevra toxica a adversarilor din tabara dragnista.

S-a mai intamplat, caci ce altceva decat o manevra toxica a fost alianta cu PSD, din care acesta a iesit invingator, iar PNL s-a ales cu praful de pe toba, dupa ce a vazut ca prezidentiabilul sau nu mai ajunge presedinte?

Pentru cine poate a uitat, imi permit sa rememorez zilele cand presedintele suspendat Traian Basescu se lupta cu manecile suflecate sa nu naufragieze la referendum, in timp ce adversarul Crin Antonescu isi facuse deja luxoase carti de vizita, cu inscriptia „President a. i. of Romania” si ducea conversatii poliglote cu omologii straini, informandu-i ca, in opinia sa, „conscitusan iz za fazer end za mazar of laus”.

Nu Crin Antonescu s-a facut atunci de ras, prin infantilismul sau etalat sub steagul liberal, ci partidul insusi reprezentat prin cel pe care un cunoscut om de litere il estima scurt „exact cat un bidon gol”.

Dupa pierderea primei batalii, bidonul gol nici n-a mai incercat sa-si asume infrangerea, alaturi de cei carora le promisese marea cu sarea, si s-a retras din politica, sa-si linga ranile in tihna.

Nu moare nimeni, daca scapa infractorii de procese

Tihna a durat exact pana cand a simtit ca este rost de euro, iar viata este mai frumoasa cu bani decat fara. Acesta este momentul strategic, cand dl Antonescu a hotarat sa se intoarca in politica, aplicand zicala „la placinte, inainte”, nu altfel.

Adica dupa ce n-a reusit sa foloseasca PNL drept trambulina in saltul spre Cotroceni, il vrea din nou, tot ca trambulina, dar in saltul spre Bruxelles.

Cat carcater trebuie sa-ti lipseasca si cat de mare trebuie sa fie lipsa onoarei si a integritatii, ca sa te arati atat de cinic?

As zce ca, in egoismul sau, dl Antonescu nu vizeaza numai interese, daca nu mi-ar da prin gand ca ar putea fi manipulat de jocul altora. Altfel, n-ar fi facut recenta declaratie, cu privire la discutata lege a amnistiei si gratierii: „Romania nu se opreste acolo, nu moare ca Dragnea va scapa de un proces, sau cine mai credeti ca scapa prin ea”.

Oare nu simte dl Antonescu ca, daca scapa infractorii de procese, moare statul de drept si, odata cu el insasi Romania? Sau gandeste ca – figurat vorbind – chiar de ar fi sa murim toti, dansul tot scapa intrucat se pricepe sa joace si pe stanga, si pe dreapta, ca legendara Ana Lugojana!

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *