Razboiul pentru putere din PSD, cel mai prost serial made in Romania

Este probabil cel mai urmarit serial din Romania. A inceput de aproape doi ani si ne uitam la el cu totii cu sufletul la gura. E un serial jalnic, scris prost si neconvingator, care acapareaza agenda politica si consuma enorm de multa energie.

Citeste toate textele scrise de Sebastian Burduja pentru Ziare.com

Ingredientele principale: agresivitate nejustificata, discursuri rasuflate, interpreti lipsiti de har sau inspiratie. Se numeste „Razboiul pentru putere din PSD”. Episoadele apar periodic si sunt transmise cu prioritate de posturile de televiziune, mai ales cele „de casa”.

CEx-urile constau in infruntarile dintre gruparile din partid si se soldeaza mai mereu fie cu victorii etapa ale uneia dintre ele, fie cu remize previzibile, fie cu reconfigurari ale taberelor. „Rasturnarile de situatie” sunt deseori descrise ca spectaculoase, fiind soldate cu victime de rang inalt: ministri sau chiar prim-ministri sunt sacrificati in fata unui public care de multe ori priveste fara sa inteleaga ce si de ce se intampla.

Deznodamintele neasteptate ar putea sa ne faca sa credem ca ar fi vorba de un serial de suspans. Luptele feroce ar putea indica faptul ca avem de-a face cu un thriller de actiune. Momente umoristice precum gafele Vioricai Dancila sau impaunarea „burghezului” Radulescu-Mitraliera au deseori accente de comedie, iar situatiile precum sustinerea deciziei de a initia motiune de cenzura impotriva propriului Guvern tin mai de graba de productii SF.

Cu toate acestea, nu va lasati pacaliti: genul programului este drama. Este drama privitorilor – cetatenii Romaniei, care sunt de fapt adevaratii pierzatori ai infruntarilor pentru „tronul de fier” din Kiseleff.

Zilele acestea urmeaza un nou episod al celui mai prost serial din Romania. Multi anticipeaza ca miza va fi mai mare ca oricand, intrucat, ca urmare a scrisorii razvratitilor Stanescu, Firea si Tutuianu, pozitia lui Lider Maximo Dragnea ar fi in pericol. Cei trei ar fi sustinuti de 30 de lideri de filiale, care s-ar fi saturat de dictatura lui Daddy si a camarilei de Teleorman. Vom privi din nou cu totii aceasta noua ascutire a sabiilor sa vedem daca imposibilul va fi posibil si daca detronarea tiranului chiar va deveni realitate.

Vom salva independenta justitiei daca pleaca Dragnea?

Ne intrebam inainte de orice daca miza este cu adevarat atat de mare pe cat se spune. Daca baronul de Teleorman va fi inlocuit de la butoanele PSD de baronul de Olt, vom scapa oare de cruciada impotriva luptei anti-coruptie si vom salva independenta justitiei?

Pai, un prim semnal ni-l da chiar scrisoarea cu pricina. Printre masurile solicitate ferm conducerii PSD regasim, alaturi de demisia lui Liviu Dragnea, urmatoarea: „Adoptarea unei initiative legislative privind amnistia si gratierea, dupa o larga consultare si dezbatere cu: Ministerul Justitiei, CSM, ICCJ, asociatiile magistratilor, UNBR si societatea civila. Reforma justitiei si a politicii penale pot reusi, fiind acceptate de societate numai in masura in care convingem ca acestea se fac in interesul protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor”.

Totodata, la un alt punct, este formulata urmatoarea prioritate pe care partidul ar trebui sa si-o asume: „Cresterea coeziunii grupurilor parlamentare si adoptarea in aceasta sesiune parlamentara a pachetului de legi privind Justitia, legile de modificare a Codului penal, a Codului de procedura penala, a Codului de procedura civila”.

Toate acestea vin in contextul in care scrisoarea precizeaza ca: „initiativele PSD in zona reformarii Justitiei, justificate din perspectiva democratizarii societatii romanesti, a respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale, au fost atacate de opozitia parlamentara si o parte a societatii civile, ca fiind demersuri exclusiv in interesul liderului PSD, domnul Liviu Dragnea. Prin urmare, se poate afirma, fara rezerve, ca liderul PSD a devenit, prin vulnerabilitatea sa juridica, un obstacol in adoptarea acestor reglementari”.

Cu alte cuvinte, „vulnerabilitatea juridica” a conducatorului Dragnea ne fereste momentan de amenintarea ordonantei privind amnistia si gratierea, despre care opozantii lui afirma fatis ca o sustin si o promoveaza.

In randul (tele) spectatorilor, cetateni romani de pretutindeni, sunt probabil milioane bune care il vor detronat pe seful PSD. Pe buna dreptate, judecand dupa toxicitatea pentru democratia romaneasca pe care acest personaj a dovedit-o mai ales in ultimii doi ani. In cazul in care sacrificarea sa se va produce, multi vor jubila.

Nu stim insa daca va fi cazul sa radem si, oricat de paradoxal ar suna, mai degraba sa plangem si sa-l regretam pe Daddy si a sa situatie juridica foarte complicata. Rivalii sai par cel putin la fel de decisi sa dea foc la tara, scapand totodata, dupa cum chiar ei recunosc, de handicapul unor suspiciuni de beneficiu direct de pe urma amnistiei si gratierii.

Suntem convinsi totodata ca scrisoarea celor trei tradeaza si un alt scenariu de lucru al laboratoarelor din Kiseleff: abandonarea puterii. Sa recitim asadar ce scriu razvratitii: „actiunile de protest anuntate pentru lunile septembrie si octombrie 2018 vor adanci criza de neincredere in partid. In acest context, adoptarea prin ordonanta de urgenta a unor masuri de amnistie si gratiere este de natura sa genereze proteste de amploare care se vor solda, cel mai probabil, cu caderea Guvernului Dancila si cu pierderea guvernarii de catre PSD.”

Cam multe certitudini au „disidentii” Stanescu, Firea sau Tutuianu: se precizeaza si data protestelor si, cu un mare grad de probabilitate, rezultatul lor politic – pierderea guvernarii. Un pic suspect, avand in vedere ca pana acum PSD s-a aratat afectat de proteste cam in aceeasi masura in care este preocupat de soarta cetatenilor gazati si raniti pe 10 august.

Cedarea strategica a puterii, un cadou otravit

Cedarea strategica a puterii ar fi pentru actualele partide de opozitie un nou cadou otravit. Am mai vazut de cateva ori scenariul: PSD se imprumuta, indatoreaza tara si provoaca haos, iar Opozitia vine sa stinga focul, cu costuri politice imense – politici de austeritate, scaderi de pensii sau de salarii. Ultima data s-a intamplat in 2015, cand PSD-ul lui Victor Ponta a renuntat convenabil la guvernare, atacand ulterior „guvernul tehnocrat” pana la alegeri.

Rezultatul de la alegerile din 2016 ar fi fost cu totul altul, putem specula, daca PSD ar fi fost lasat sa-si duca mandatul pana la capat si sa deconteze la urne toate prostiile facute. Astazi, daca opozantii politici ai lui Dragnea si ai partidului sau doresc cu adevarat inlaturarea acestui regim dezastruos, prima regula este refuzarea cadoului otravit. PSD va trebui sa piara democratic, prin vot, si numai pe mana sa.

Doar asta va da actualei opozitii un mandat solid si stabil pentru perioada 2019-2020-2024, mandat in care va trebui sa repare tot ceea ce a stricat PSD-ul si sa construiasca suficient de mult cat sa castige alegerile din anul decisiv 2024.

In fine, adevaratul scop al punerii in scena a acestei productii de duzina poate fi tocmai un red herring (despre care am mai scris aici) – o (noua) tema falsa cu scopul distragerii atentiei publice de la subiectele cu adevarat grave.

Sa facem o proba. Cat s-a discutat in ultima saptamana despre investitii publice? Dar despre evolutia ratei inflatiei? Dar despre ancheta privind protestele din 10 august? Dar despre pesta porcina? Dar despre reforma educatiei si a cercetarii? Dar despre revolutia industriala 4.0 si raspunsul Romaniei la provocarile globale? Dar despre presedintia Consiliului UE? Dar despre Centenar? Raspunsurile le stim cu totii.

Fara cel mai prost serial din Romania, am avea poate o sansa sa vorbim despre ceea ce ne priveste cu adevarat. Dar asta nu ar fi niciodata in favoarea oamenilor mici care tin captiva atat agenda publica, cat si tara.

Asadar, sa-i urmarim in urmatorul episod. Plimbati in limuzine de soferi care spera sa ajunga la randul lor ministri, intocmai ca stapanii lor de azi, oamenii mici ai zilelor noastre tes intrigi, dau telefoane, mai aranjeaza „una mica”. Se cearta la televiziuni prietene, fac scenarii, lanseaza fumigene. Intra si ies pe usile parlamentului, guvernului sau partidului cu un aer superior, de oameni imensi, eterni si invincibili. Infinit de importanti, intr-o tara prea mica pentru a-i acomoda pe ei toti.

Oamenii mici ai zilelor noastre au scos cutitele lor lungi pe masa. Nu se mai ascund de noi. Nici nu ar avea de ce. Nu au nici rusine, nici bun simt. Iar la vot poporul a fost bun cu ei. I-a votat chiar si cand au fost in spatele gratiilor. De ce sa se ascunda de popor? Poporul ii iubeste.

Asa ca oamenii mici ai zilelor noastre fac si ei, iaca, ce stiu mai bine. Se „dau in gat”, pe limba lor, se aduna in haite hamesite de putere, de sange si de bani. Au pe mana bugete de milioane de euro, au palate, au limuzine, au sofer, au secretara. Au „muncit” o viata la stat. Li se cuvin toate acestea si niciodata „totul” nu este suficient. Sa le pese de Romania? Sa isi dea silinta sa lase ceva in urma lor? Sa guverneze pentru oamenii acestei tari? Astfel de ganduri zburdalnice nu le-au trecut vreodata prin teste.

Priviti-i in urmatorul episod, dintr-un tragic serial care pare ca nu se mai termina, de vreo trei decenii incoace. Sunt imbuibati de noi si pe spinarea noastra. Suntem mandri de ei? Sunt totusi creatia noastra. Noi i-am facut sa se creada mari. Noi le-am dat roluri principale in cel mai prost serial made in Romania, serial care ruleaza fad in fata unei tari tot mai goale, cu vreo 4-5 milioane de romani care n-au mai rezistat si au plecat scarbiti unde-au vazut cu ochii. In tragedia noastra, nu a lor, oamenii mici ai zilelor noastre ne rad in fata, ne gazeaza, ne adorm cu teme false in „somnul cel de moarte”.

Dar totusi lucrurile nu au stat mereu asa. Undeva, in pamantul acestei tari, odihneste un Om cu adevarat mare. Un Om care ne-a lasat in testamentul lui un crez simplu: „Totul pentru tara, nimic pentru mine”. Si ne-a cerut sa ne calauzim dupa aceste cuvinte, alaturi de „nihil sine Deo” – nimic fara Dumnezeu. Generatiile oamenilor mari de ieri, de la tarani la dascali, medici si savanti, au framantat cu sangele, sudoarea si palmele lor crapate pamantul Romaniei de azi. Iar pamantul asta, asa cum e el, nu-i mai rabda pe oamenii mici ai zilelor noastre. Dar noi, noi ii mai rabdam? Deocamdata, cel mai prost serial made in Romania continua.

La acest articol a contribuit si Alin Iliescu, politolog, absolvent al Masterului de Comunicare Politica si Marketing Electoral din cadrul SNSPA si specialist in comunicare new media. Este implicat activ in proiectele de schimbare civica din Romania, iar in prezent ocupa functia de director executiv al platformei civice si politice PACT pentru Romania.

Sebastian Burduja este Managing Partner al companiei RISE Consortium, o platforma globala de investitii dedicata dezvoltarii Romaniei. A lucrat ca expert in domeniul dezvoltarii regionale pentru Banca Mondiala, la sediul central din Washington, D.C. A fost si consultant la Dalberg Global Development Advisors, o firma de consultanta strategica, specializata in solutii de dezvoltare la nivel mondial. A lucrat la Comisia Economica a Natiunilor Unite pentru Europa, la McKinsey & Co., la National Endowment for Democracy si la Institutul Freeman Spogli pentru Afaceri Internationale. Este co-fondator si presedinte de onoare al Ligii Studentilor Romani din Strainatate (LSRS), membru fondator al Fundatiei CAESAR (Centrul pentru Acces la Expertiza Studentilor si Absolventilor Romani) si presedinte al platformei civice si politice PACT pentru Romania.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *