Romania unui navigator

Suntem cam 30.000. Sau poate mai multi de-atata. Ofiteri, nebrevetati si personal auxiliar, fara de care o parte a transportului de marfuri pe mare nu s-ar putea face.

Datorita noua, voi, cei de-acasa, gasiti de Craciun in magazine pepeni, mango si struguri din America de Sud, fructe de mare pescuite in largul coastelor Africii de Vest si ale Asiei, autoturisme, electronice, haine, jucarii, cosmetice si alte potentiale cadouri aduse din toate colturile lumii.

Profesionalismul ne este recunoscut. Suntem din toate regiunile tarii, si mai din toate etniile: romani, tigani, turci, tatari, maghiari, sasi, aromani, greci, armeni, lipoveni, haholi. Suntem intr-un fel o Romanie intreaga, mai mica, raspandita pe intreg mapamondul si marile si oceanele lui. Navele ne sunt pamantul si casa pentru multe luni de zile. Ne vedem copiii crescand in poze, apeluri video si, mai rar, atunci cand suntem langa ei.

Mare parte a anului o petrecem la munca, in afara. Suntem, intr-un fel, parte din Diaspora, desi nu lucram intr-o tara anume, nici pentru o tara anume, ci pentru lumea intreaga, printre continente. Si intr-un alt fel, nu suntem parte din Diaspora, pentru ca mereu, la cateva luni, ne intoarcem acasa la cei dragi.

Desi suntem cetateni ai Romaniei, noi suntem cumva „musafiri la noi acasa”, petrecandu-ne prea putin timp cu cei dragi, intre voiaje, ca si cum am fi vremelnici pasageri intr-un hotel.

Nu vreau sa vorbesc de enorma contributie financiara adusa de noi economiei romanes…nici de faptul ca suntem uitati de autoritati in ceea ce priveste incadrarea intr-o grupa de munca cu conditii speciale si/sau periculoase (depinzand de multi factori, cum ar fi expunerea permanenta la radiatiile radarelor, vibratiile produse de masina si tipul de marfa transportat), nici de faptul ca noi nu putem vota cand suntem in voiaj, pentru ca nimeni nu s-a gandit ca existam si noi, aceasta mica mana de oameni, poate nesemnificativa atunci cand se numara voturile, dar atat de importanta, totusi, in economia mondiala si nationala.

Ce inseamna Romania si „acasa”

Vreau sa vorbesc despre ce inseamna Romania si „acasa” pentru mine si cred ca cel putin o parte din sentimentele mele le au si ceilalti aproape 29.999 de navigatori. Manifestate si simtite poate altfel, dar mereu acolo, in suflet si in gand.

Sunt nascut in Bucuresti si „emigrat” in Constanta de la varsta de 15 ani. Sunt jumatate dobrogean, dupa mama, cu sange tataresc in vene (se vede dupa forma ochilor mamei, ai mei si ai fiicei mele), si muntean/bucurestean dupa tata. Sunt si „moldovean adoptat”, dupa spusele a trei colegi de facultate ai mei (unul din Onesti, altul din Piatra Neamt si celalalt din Iasi) de care ma leaga o stransa prietenie si astazi.

Ori de cate ori aterizez la Otopeni intorcandu-ma din voiaj, simt ca parca renasc, parca ma umplu cu nu stiu ce fel de energie benefica. Da, la mijloc este si sentimentul de „uf, am ajuns in sfarsit, inca trei ore de drum si sunt acasa”. Dar e si „ceva” care ma energizeaza, ma binedispune, nu doar dorul de casa ce este in sfarsit alinat, ci „altceva” pe care il simt, dar nu il pot descrie.

Romania si „acasa” pentru mine inseamna foarte multe. Inseamna dealurile Dobrogei, cetatea de la Enisala si minunata priveliste pe care o ai de-acolo, inseamna poiana cu bujori din padurea aceleiasi localitati; inseamna zile, nopti si rasarituri de soare in Vama Veche si pestele, midiile si rapanele fripte pe plitele cherhanalei de aici; inseamna lacul de la Iacobdeal, sederi cu cortul in Lunca Dunarii intre Seimeni si Capidava sau in Muntii Macinului intre Luncavita si Nifon.

Inseamna vinul bun de Niculitel sau de Sarichioi (Corb sau Negru de Sarichioi, unul din soiurile prefiloxerice autentice romanesti de struguri, si pe care il gasesti numai in zona Sarichioiului); inseamna Delta Dunarii cu al ei Sfantu Gheorghe, cu a ei ciorba de peste lipoveneasca, cu al ei storceag si a ei lutenita iute si buna; inseamna branza buna si grasa de oaie si pastrama aceluiasi animal pe care le gasesti la tanti Maria, machidoanca din Mihail Kogalniceanu ce isi vinde marfa intr-una din pietele Constantei.

Romania si „acasa” pentru mine mai inseamna si Bucovina (nu doar formatia de black metal, ci si tinutul), cu oamenii, satele, dealurile si muntii ei, cu Cetatea Sucevei, mocanita si muzeul oualelor incondeiate de la Vatra Moldovitei, salina Cacica si manastirile domnitorilor moldoveni; inseamna Iesii (orasul Iasi), lunca Siretului, Cetatea Neamtului, Humulestii lui Ion Creanga, frumosul drum printre munti intre Focsani si Targul Secuiesc si cel dintre Onesti si Gheorghieni, Cheile Bicazului si Lacul Rosu; inseamna acel drum forestier pornind de langa scoala din Borca si mergand nu stiu pana unde, noi ne-am oprit la o moara de apa, langa care, putin mai spre sat, am baut apa minerala bogata in fier, cu gust de Biborteni, izvorand direct din munte.

Si pentru ca tot sunt cu enumerarea in zona Moldovei, Romania mai inseamna pentru mine si Chisinau cu a lui minunata gradina botanica, cu a lui bere Chisinau Aurie, cu parcul central, cu oamenii zambitori si sugubeti, cu al lui restaurant de langa parc, unde intr-una din seri ne-a servit un ospatar care nu stia boaba romaneste, noroc ca am putut sa ne intelegem din gesturi, sa ii aratam pe meniu, si sa ma laud prietenilor ca macar o bere pot cere si eu pe ruseste; mai inseamna Cramele Orhei, cu al ei minunat vin din Rara Neagra, alt soi vechi romanesc prefiloxeric; mai inseamna dealurile Moldovei de peste Prut in zi de toamna, si frumosul drum de intoarcere de la Chisinau (nu calitatea sa, ci frumusetea peisajului).

Romania mai inseamna pentru mine gulasul unguresc gatit minunat de un roman, la pensiunea Cabana din Paltinis, drumul dintre Sibiu si Paltinis, si din Paltinis spre varful partiei, cu telescaunul; partiile de schi din Paltinis, Borsa, Vartop, Busteni, Predeal, Poiana Brasov si Vatra Dornei.

Inseamna Pasurile Tihuta si Prislop trecute iarna, printr-un peisaj mirific; inseamna Cascada Cailor (Borsa), Cascada Beusnita (Cheile Nerei), Cascada Urlatoarea (Busteni), Cascada Varciorog (Arieseni-Vartop) si Cascada Colocotita (Geoagiu Bai); inseamna mocanita de pe Valea Vaserului, Sapanta, Sighetul Marmatiei; Deva si Hunedoara si ale lor cetati, sacra cetate a Sarmisegetuzei Regia, Sarmisegetuza Ulpia Traiana, bisericile fortificate sasesti; cetatea Fagarasului, a Sighisoarei, a Albei Iulii, cetatile Histria Enisala si Capidava; cetatile Rupea si Poenari, cu al ei minunat suis prin padure; parcul dendrologic din Simeria si parcul Cetatii din Targoviste; Clisura Dunarii, Valea Cernei, Valea Oltului; Transfagarasanul si Transalpina; drumul Calimanesti – Obarsia Lotrului – Petrosani, rau intre Obarsie si Petrosani, dar mirific; Lacurile Vidra, Oasa, Vidraru si Siriu.

Mai inseamna linistea si salbaticia Muntilor Buzaului cand urci de la Colti si Alunis spre Nucu, si omenia oamenilor locului, care isi lasa deoparte duminica pentru tine, turist ratacit, si te duc in munte sa iti arate plaiuri de vis unde gasesti izvor de apa sulfuroasa si aluni salbatici.

Romania si „acasa” inseamna bunatatea oamenilor

Romania si „acasa” inseamna pentru mine bunatatea oamenilor intalniti peste tot pe unde am haladuit ca sa-mi cunosc tara; nu pot sa uit cand ne-am asezat la masa in restaurantul din Balvanyos Bai (satul in sine), noi, patru romani printre clieni numai maghiari, si cand ospatarita ne-a intrebat in ungureste ce dorim sa servim ca mai apoi, vazand ca suntem romani, sa isi ceara mii de scuze ca ne-o confundat si ne-o vorbit in maghiara.

Sau cand am fost la Vatra Moldovitei, si am rugat-o pe gazda (pe drum fiind, si anuntand la telefon ca venim) sa ne prepare, daca se poate, un bors de gaina de curte, sa ne-astepte cald cand ajungem; iar la sosire, gazda sa ne spuna, rosie de rusine, ca nu a putut sa ne gateasca ce am rugat-o pentru ca nu a gasit sa cumpere asa din scurt gaina de curte, si sa isi ceara scuze ca ne-a promis si nu s-a putut tine de cuvant, dar ca ne-a gatit ciulama de galbiori si manatarci cu mamaliga, tot specifica Bucovinei, si poate nu ne-am supara.

Romania si „acasa” inseamna pentru mine fostele strazi Midia si Pandele Tarusanu din Bucuresti, zona Garii de Nord, unde am crescut, am batut mingea, jucat Sotronul, Sapte Pietre si Frunza in copilarie, unde era gradinita mea si micul parc de langa ea unde aproape de fiecare data cand ma luau de la gradi, mama sau tata ma duceau sa ma dau macar zece minute in leagan.

Inseamna Scoala Generala nr. 3 Ciovica si bazinu de inot al Grupului Sportiv Scolar nr. 1; inseamna Parcul Herastrau si plimbarile cu vaporasul, Parcul Kiseleff, parcul Cismigiu si plimbarile cu barca, atunci cand ma invata tata sa trag la rame; inseamna cartierul Pajurei atat de bogat in vegetatie, strandurile Floreasca si Straulesti, casa lui Nasu’ de la Buftea, cu ciresul lui cu fructe galbene de la poarta si visinul sub care se manca vara, si mai ales malul Colentinei unde ma scaldam si pescuiam.

Mai inseamna, totodata, intorcandu-ma si spre cealalta jumatate a originii mele, casa bunicii Elena din Pestera de Constanta si lejanca ei de lut, din care, de fiecare data cand mergeam pe la ea, scotea bunica minunate placinte dobrogene cu branza de oaie facuta chair de ea, si paine calda si cozonaci cu care ma indopam ca un pelican; sau faneata de pe dealul din spatele casei, unde cotrobaiam cu verii mei prin stogurile de fan dupa soareci de camp si serpi, si pepenaria din varful dealului de care avea grija nea Mehmet, si care ne dadea, mai pe nimic, cantalupi proaspat rupti de pe vrej.

Romania si „acasa” inseamna si cartile ce mi-au scaldat viata in bucurie

Romania si „acasa” inseamna pentru mine si Tudor Gheorghe, Vali Sterian, Pasarea Colibri si folk-ul romanesc, taragotul lui Gherghe Farcas, tulnicele si oboaiele maramuresene, colindele de iarna, Cargo, Phoenix, Vama Veche si Vama cu al lor Tudor Chirila, Trooper, Dirty Shirt, Truda, Bucovina, Sofia Vicoveanca, Gheorghe Turda, Daniela Condurache, Liviu Vasilica, Romica Puceanu, Faramita Lambru, Van Noizz, DJ Phantom, R.O.A., Suie Paparude, Mihai Toma, E-Mantra, Eleusyn, Pindu, Calusarii, Vasile Mucea, Ion Laceanu, Ansamblul Cuconite, cimpoiul si cobza olteneasca, Grigore Lese, Zdob si Zdub, Condorii Negrii…

Inseamna si cartile ce mi-au scaldat viata in bucurie, visare si cunoastere: Sadoveanu, Arghezi, Radu Tudoran, Minulescu, Rebreanu, Ciresarii, Labis, Liceenii, Pavel Corut, Toparceanu, Eliade si cartile cu haiduci.

Inseamna Colectiv, Arenele Romane, Cluj Arena, Beraria H, SIlver Church, Rock Halle, Club 13, Club Phoenix, Club Doors, Romexpo, Vama Bar, La Pirati, La Roata, Open Stage; inseamna Rockstadt, Capidava Fest, Metalhead Awards, Electric Castle, Rock’n’Iasi, Seawolfs Bike fest, Transilvania Bike fest… si cam tot in aceeasi gama, a cuvintelor, mai inseamna si Stiinta si Technica, Historia, Magazin Istoric, Dilema veche, Catavencu.

Romania si „acasa” pentru mine sunt locurile, oamenii, obiceiurile, natura, portul, limba, mancarurile si bauturile, dansurile, traditiile, arta scrisa si audio-vizuala, povestile, legendele, omenia, ospitalitatea, bunatatea; sunt si traficul aglomerat cu injuraturi zburdand vesel printre parbize si claxoane in tonul de „hai, ba, odata!” de cum se face verde semaforul, si traficul infernal vara pe litoral; case frumoase, curate, cu curti aranjate si ordonate si cu multe flori la drum ca in Bucovina, Maramures, si in satele lipovenesti din Delta si din jurul Lacului Razim; satele prafuite ale Dobrogei, care mai urat, care mai frumos.

Inseamna epava de la Costinesti, pensiile mici ale mamei si soacrei mele; spitale de stat de unde pleci cu ce n-ai venit, si alte spitale, tot de stat, unde esti tratat omeneste, cu profesionalism, cu bunatate si compasiune; inseamna Revolutia din 1989 pe care am trait-o in Bucuresti, intr-un bloc pe Calea Grivitei vizavi de Gara de Nord, de pe care in noptile de 21, 22 si 23 Decembrie s-a tras spre gara si subunitatea de militari ce o pazea; mineriadele pe care le-am trait tot in Bucuresti.

Inseamna un 10 August 2018 care m-a facut sa ma duc cu gandul la revoltele din 1907 si 1933 cand Stapanirea a tras in plin, in carne, sange, suflete si vieti „pentru ca putea” si pentru ca Turma a avut tupeul nesimtit sa ridice glasul si sa ceara paine si o viata mai buna in loc sa taca obedienta si sa roboteasca docila si proasta spre folosul ei, al Stapanirii; inseamna in prezent o gasca de infractori semianalfabeti, inculti, cu tupeu maxim si cutitul mereu la brau, care ne conduc, ne prostesc si ne tin prosti, inculti si neinformati.

Inseamna o generatie de adolescenti care inca nu prea stiu ce vor de la viata, dar care au deschis bine ochii asupra lumii si vad ca ce si cum se intampla in tara si ca tara nu e bine, dar pun intrebari, vor sa stie cum e binele pe al altii si, ce e cel mai important, nu prea vor sa plece de aici, ci vor sa schimbe! Stiu ca este tara lor, si nu vor sa o lase, pentru ca este prea frumoasa, dar vor sa o schimbe, mai ales in mentalitate, chestia de la care pornesc toate relele si bunele unui om si al unei natiuni.

Toate acestea (si inca multe altele), bune si rele, urate si frumoase, multe si putine, gustoase sau nu, destepte si proaste, mai mici, mai mari, verzi, albastre, cafenii, galbene, de culoarea pietrei, drepte sau unduitoare, inalte sau joase, sunt Romania, „acasa” al meu; acel „acasa” care vine si completeaza „acasa”-l format din familie si neamuri, care este parte din mine pentru ca sunt nascut aici, pe pamantul asta bun, am crescut aici, m-am format aici, este ca o secventa din ADN-ul meu fara de care genele mele ar fi incomplete iar eu un malformat.

Cand imi este dor de „acasa”, imi este dor de toate cele de mai sus, cum or fi ele, dar care imi lipsesc de fiecare data cand plec „la arat de mare” cum spunem noi, navigatorii. Este Tara mea, pamantul ce mi-a dat viata si m-a crescut, m-a invatat si sa inot, sa merg pe drumuri de munte si sa-l iubesc, pamantul in care zac „multime de ostiri dusmane / ce cu robia ne-au cercat” alaturi de stramosii mei care-au facut Romania de azi sa existe, asa cum este ea.

Este pamantul pe care cresc copii mei si TREBUIE sa creasca si nepotii, dar frumos si drept, in corectitudine si meritocratie, in bunastare si decenta, in respect pentru ce-i viu si mort, pentru ce a fost, este si va fi aici.

Si ma repet, cred ca cel putin o parte din sentimentele mele le au si ceilalti aproape 29.999 de navigatori. Manifestate si simtite poate altfel, dar mereu acolo, in suflet si in gand.

La muti ani, Romania, tara draga!!! Sa cresti mai frumoasa decat esti si sa-ti fie oamenii mai buni si mai frumosi de cat sunt acum!!!

Ghita Constantin, navigator, comandant de nava.

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *