Sindromul de liza tumorala

Sindromul de liza tumorala este o complicatie cu potential letal al tumorilor si respectiv al terapiilor aplicate acestora. Este un sindrom metabolic acut declansat pe fondul eliberarii in circulatia sangvina de acizi nucleici, proteine sau metaboliti intracelulari ai celulelor tumorale distruse.

Acest sindrom se intalneste frecvent in terapia leucemiilor si limfoamelor inalt proliferative si se intalneste mult mai rar in tumori solide sau in hematoproliferari cu ritm lent de proliferare (ex: boala Hodgkin sau mielomul multiplu). Cu toate acestea, s-au raportat lize tumorale in aproape orice fel de tip tumoral. In marea majoritate a cazurilor, sindromul acut de liza tumorala este consecinta expunerii la terapia citostatica (adesea in combinatie cu terapia cortizonica). Cu totul exceptional, sindromul de liza tumorala este consecinta unei terapii locale (interventie chirurgicala, radioterapie, chemoembilizare, ablatie prin radiofrecventa) sau chiar a unei proceduri bioptice.

De asemenea, se descriu in literatura cazuri de liza dupa initierea terapiei cu inhibitori de tirozinkinaza, terapie hormonala sau chiar imunoterapie.

stop colesterol

Semne si simptome

Manifestarile clinice ale sindromului de liza tumorala sunt relativ rare si se intalnesc la 5 % dintre pacientii cu afectiuni hematooncologice. Aproape o treime dintre pacienti necesita terapie de reechilibrare renala, inclusiv dializa.

Mortalitatea generala in caz de sindrom de liza tumorala cu exprimare clinica ajunge pana la 15 %. Principalele simptome sunt greata, varsaturi, somnolenta, hematurie, durere in flanc, oligurie sau anurie, edeme, retentie de apa si hipertensiune, acidoza, azotemie, insuficienta cardiaca, crampe musculare, convulsii sau chiar moarte subita. In principal, manifestarile apar in 12-72 de ore dupa administrarea chimioterapiei antineoplazice.

Exista mai multe clasificari ale gradului de risc pentru aparitia unui sindrom de liza tumorala care iau in calcul atat tipul de tumora cat si factori care tin de gazda, tratamentul administrat sau antecedentele  (eventuale episoade anterioare de sindrom de liza instalate spontan).

Preventie

O corecta apreciere a gradului de risc de aparitie a acestui sindrom, o hidratare adecvata ca si atenta monitorizare a semnelor si simptomelor este obligatorie.

In anumite situatii, in conditiile unui risc intermediar, se recurge profilactic la administrarea de medicamente, asa cum este allopurinolul sau rasburicaza in cazul riscului inalt de sindrom de liza tumorala.

Hidratarea este cel mai eficient mijloc de tratament profilactic al sindromului de liza tumorala. O crestere a volumului urinar inseamna o probabilitate mica de depunere a acidului uric si respectiv a fosfatului de calciu la nivelul microtubulilor. Pacientii cu risc intermediar si crescut  trebuie sa primeasca zilnic intre 2 si 3 litri/m2 de solutii cristaloide intravenoase. Procedurile istorice de alcalinizare a urinii nu mai sunt recomandate in acest moment din cauza riscului crescut de precipitare renala a  fosfatului de calciu.

O recomandare standard ramane inca utilizarea de inhibitori de xantin oxidaza care blocheaza sinteza de acid uric si care se administreaza uzual cu 24-48 de ore inainte de inceperea chimioterapiei si se continua 3-7 zile dupa ultima zi de chimioterapie sau pana la normalizarea constantelor biologice.

 

 

Rasburicaza reprezinta o optiune moderna de tratament care scade atat nivelul seric de acid uric cat si depozitele de urati, cu eficienta superioara inhibitorilor de xantinodidaza. Se administreaza cu 4-24 de ore anterior initierii tratamentului oncologic.

Tratament

Recunoasterea rapida a acestui sindrom  si initierea unui tratament prompt sunt esentiale in acesta urgenta oncologica. Terapia antitumorala trebuie amanata, in masura posibilului, la toti pacientii cu grad mare de risc de dezvoltare a sindromului de liza tumorala dupa initierea masurilor profilactice. Odata ce acest sindrom este diagnosticat clinic si biochimic, orice medicament cu potential nefrotoxic sau care creste nivelul seric al acidului uric trebuie complet evitat iar dozele diverselor medicamente administrate trebuie ajustate in functie de gradul insuficientei renale.

Elementul esential de tratament ramane perfuzarea consistenta pentru a mentine un debit urinar de peste 100 mh/ m2/ ora. Lichidele administrate trebuie sa fie fara potasiu sau fosfati. Monitorizarea permanenta a diurezei precum si a nivelului electrolitilor este obligatorie. Diureticele trebuie folosite cu precautie xi doar in absenta unui sindrom obstructiv postrenal.

Hiperpotasemia severa, hiperfosfatemia, hipocalcemia, oliguria sau anuria in absenta hipovolemiei sunt indicatii exprese de hemodializa sau hemofiltrare. Daca pacientii sunt compromisi hemodinamic dializa ramane permanenta.

stop artroza

 

 

Sursa foto: Shutterstock

continuare… .

DOC.RO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *