15 proiecte nationale care ar putea transforma Romania

Stim cu precizie unde ne aflam astazi: ca pozitionare globala, la un nivel de doua treimi din media Uniunii Europene. Avem adica un PIB/locuitor de 65-66% din media Uniunii, in cifre comparabile (la paritatea puterii de cumparare) . Dar stim, oare, unde vrem sa fim peste cinci ani? Peste 10 ani? Peste 20 de ani?

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Cel putin teoretic, ar trebui sa ne dorim sa fim la media Uniunii Europene, o pozitie la care avem dreptul datorita resurselor de care (inca) dispunem. Daca reducem diferenta fata de restul Uniunii cu 1-2 puncte procentuale pe an, in cel mult 20 de ani putem atinge nivelul mediu din respectiva Uniune. Dar acest lucru nu se va intampla de la sine, acest lucru nu se va intampla daca nu schimbam radical modul de constructie si de functionare a Romaniei viitoare, pentru ca viteza de reducere a decalajelor se reduce an de an. Acest obiectiv poate fi atins numai daca ne vom concentra pe cateva obiective mari, de importanta sistemica, care pot schimba definitiv Romania.

De cand am intrat noi in UE, Estonia a urcat de la 69% din media Uniunii la 81%, Polonia de la 53% la 71%, noi insine am urcat de la 43% la 65%, dar Grecia a cazut de la 93% la doar 68% din media Uniunii, Spania de la 103% la doar 91%. Se poate, asadar, ca in numai 10 ani sa cresti chiar si cu 20 de puncte procentuale, dar se poate sa si scazi cu 25 de puncte procentuale. Totul depinde doar de modul in care o natiune intelege sensul istoriei si, mai ales, de modul in care se poate concentra pe marile proiecte nationale.

Timp de un an si jumatate, Romania se va afla in trei campanii electorale succesive, care vor decide puterea politica la toate nivelurile, pentru urmatorul ciclu de 5 ani. Vom auzi multe discutii si multe dispute pe teme care mai de care mai diverse, de la numarul de functionari dintr-o agentie sau alta pana la anumite articole din Codul penal; politicienii vor pune in balanta sectia de investigare a magistratilor cu DNA, impozitul pe venit al IT-istilor cu pensiile speciale ale primarilor, se va compara dreptul de vot al romanilor din strainatate cu adoptia copiilor abandonati. Zi de zi, televizoarele si conturile de social-media ne vor inunda cu voci mai suave sau mai hotarate, cu notiuni complicate de drept penal, cu promisiuni irealizabile de pensii si salarii mai mari, cu ironii reusite sau ridicole despre candidati, cu dezvaluiri despre afaceri cu statul, amante, conturi sau copii din flori. Sunt, pana la urma, teme obisnuite pentru o campanie electorala.

Ar fi bine, insa, sa avem suficient discernamant sa intelegem ca exista, deasupra acestui zumzet electoral, subiecte de importanta sistemica, subiecte care ar putea transforma Romania in mod dramatic, ireversibil si care ar face din tara noastra una in care noi, copiii si nepotii nostri sa fim fericiti ca traim. Indiferent de sigla de partid sau de ideologia asumata, orice conducator al tarii trebuie sa aiba in minte, ceas de ceas, minut de minut, proiectele esentiale pentru dezvoltare natiunii noastre:

1. Segmentul de autostrada Pitesti-Sibiu. Practic, pentru a avea un coridor de autostrada de la estul la vestul tarii, de la Marea Neagra la granita cu Europa Centrala, singurul segment care lipseste este Pitesti-Sibiu, un drum de doar 123 de kilometri. Dar aceasta ar fi, simbolic, prima autostrada care ar trece muntii Carpati, prima legatura de infrastructura contemporana care sa lege capitala tarii de Transilvania. Cei 123 de kilometri de autostrada sunt prevazuti a costa putin peste un miliard si jumatate de euro. 12 milioane de euro pentru fiecare kilometru care ne va permite sa legam Marea Neagra de restul Uniunii Europene, 12 milioane de euro pentru fiecare kilometru care ne va permite sa avem primul drum de nivel international care ar strabate Romania de la un cap la altul. 12 milioane de euro pentru fiecare kilometru care ar lega, in sfarsit, cea mai mare firma din tara de principala sa piata de export.

2. Segmentul de autostrada Comarnic-Brasov. 56 de kilometri de autostrada care sa traverseze Carpatii si care ar trebui sa coste aproximativ un miliard si jumatate de euro, adica aproape 27 de milioane de euro pentru fiecare kilometru care ar permite legarea capitalei de cel de-al doilea oras al tarii (Cluj-Napoca) si alte doua orase importante ale noastre, Brasov si Oradea. Se va putea, astfel, realiza si cea de-a doua autostrada cu adevarat nationala, care ar uni Capitala cu Nord-Vestul tarii, o diagonala cu infrastructura de nivel contemporan.

3. Autostrada Iasi-Bucuresti, prin mijlocul Moldovei. O autostrada care sa lege regiunea de Nord-Est, cea mai putin dezvoltata a tarii (a cincea cea mai saraca regiune a Europei) de restul Romaniei, de capitala in primul rand, ar aduce prosperitate si celor cinci milioane de romani care au fost condamnati de geografie sa nu simta pe de-a-ntregul avantajele de a fi in Uniunea europeana. Moldova are nevoie de o autostrada care sa lege Iasiul, Bacaul, Neamtul, Vrancea si mai apoi Galatiul, Suceava, Botosaniul si Vasluiul de inima tarii. Infrastructura moderna va aduce dupa sine si reducerea decalajelor Est-Vest din Romania. Cam trei miliarde de euro ar costa cei aproape 400 de kilometri care ar lega capitala Moldovei de capitala tarii.

4. Autostrada (drumul expres) Pitesti-Craiova. 121 kilometri de drum expres sau autostrada, care ar costa 800 de milioane de euro sau un milliard de euro si care ar lega a sasea cea mai saraca regiune din Uniunea Europeana de capitala si de reteaua de autostrazi a Romaniei, permitand scoaterea Olteniei din sub-dezvoltare si oferirea unei conexiuni cu exportul spre Europa Centrala si de Vest pentru al doilea mare constructor auto din tara.

5. Calea ferata de mare viteza Bucuresti-Cluj-Napoca. 500 de kilometri de cale ferata de mare viteza care ar permite ca un drum dintre principalele doua orase ale tarii sa se faca in maxim doua ore si jumatate. Pare un scenariu SF? Nu chiar. In Uniunea Europeana se afla in exploatare 9.000 kilometri de cale ferata de mare viteza si inca 2.000 de kilometri se afla in constructie. In total 11.000 de kilometri de cale ferata de mare viteza, realizate la un cost mediu de 26 milioane de euro/km. Acest segment feroviar ne-ar costa probabil in jur de 8 miliarde de euro. Pare mult? Ei bine, din anul 2000 pana in 2017, UE a alocat aproape 24 de miliarde de euro pentru astfel de proiecte, din care peste 92% numai in sapte state membre: 47% in Spania, 11,4% in Germania, 8,6% in Italia, cate 8,4% in Franta si Polonia, 4,4% in Grecia si 4,2% in Austria. (Sursa: AICI)

Avem nevoie de aceste investitii? Pai hai sa vedem cam care este nivelul de dezvoltare a infrastructurii feroviare de la noi, in comparatie cu restul Europei:

(Sursa: AICI)

Pai, oameni buni, doar Croatia sta mai prost decat noi…

Stiti cam cati kilometri de cale ferata, noua sau de reabilitat, avem in lucru? Va spun eu, la acelasi nivel cu Bulgaria:

(Sursa: AICI)

Noi avem sub 1.000 de kilometri in lucru, polonezii au aproape 3.000 km, iar ungurii aproape 2.000 km….

6. Calea ferata de mare viteza Bucuresti-Iasi. 400 de kilometri, care ar reduce drumul din capitala tarii in capitala Moldovei la mai putin de doua ore! Ar costa probabil 5 miliarde de euro.

7. Calea ferata de mare viteza Bucuresti-Craiova. 200 de kilometri in mai putin de o ora, contra a putin peste 2 miliarde de euro. Ar mai fi Oltenia asa de putin dezvoltata?

8. Trei spitale oncologice mari la Bucuresti, Iasi si Cluj-Napoca. Aici s-ar putea concentra resursele medicale si de echipamente, aici s-ar putea crea centre de excelenta, cu expertiza inalta si profesionalizare la nivel intrenational. Concentrarea resurselor si acumularea de know-how ar permite reducerea, pana la anulare, a sumelor imense (cateva sute de milioane de euro anual) cheltuite pentru tratamente de romani in strainatate. Totul cu un cost echivalent cu banii cheltuiti in clinici din strainatate intr-un singur an.

9. Trei spitale cardio-vasculare la Bucuresti, Iasi si Cluj-Napoca. Logica expusa la proiectul precedent ar functiona si in acest caz.

10. 6 mari universitati aduse la nivel international. Polonia are 10 universitati in primele 1000 din lume, Ungaria are 6, Romania are doar 3. (Sursa: AICI)

De ce nu am putea avea macar cat Ungaria, ce ne impiedica? Poate astfel am putea opri exodul unoar dintre cele mai bune creiere din tara. Sa nu uitam ca peste 6.000 de studenti pleaca in fiecare an sa studieze la institutiile de invatamant din afara. Pentru studiile universitare de licenta, principalele destinatii sunt: Marea Britanie (destinatia numarul unu pentru studii in afara), Olanda, Danemarca, Germania, Franta, Elvetia si SUA. Majoritatea dintre acesti 6.000 de studenti nu se mai intorc acum acasa.

11. Exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagra. Romania are rezerve de gaz natural de cateva sute de miliarde (intre 200 si 500) de metri cubi in subteranul zonei economice exclusive, cu o valoare de 40 pana la 100 de miliarde de dolari. Aceste zeci de miliarde de dolari (care pot atinge 40% din PIB-ul tarii) zac neexploatate pe fundul marii, neintrand in circuitul economic. In acest timp, importam cam 1 miliard de metri cub de gaz pe an din Rusia, platind cel mai mare pret din toata Uniunea Europeana.

12. Generalizarea alimentarii cu gaze pentru intreaga tara. Numai o treime din Romania are acces la alimentarea cu gaze, in vreme ce acelasi parametru atinge 95% in Ungaria, o tara lipsita total de resurse de hidrocarburi. Urmarea: doua treimi din romani se incalzesc cu te miri ce, iar industria noastra chimica (2,3 miliarde de euro – 2018) este de 7 ori mai mica decat cea din Ungaria (15 miliarde de euro – 2018) si de 15 ori mai mica decat cea din Polonia (35 de miliarde de euro – 2018).

13. Doua noi centrale electrice pe gaze cu putere instalata de cate 800 Mw, adica 20% din actuala putere instalata functionala la nivel national. Romania detine a doua cea mai mare rezerva de gaze din UE, a treia de titei si a cincea de carbune, dar ne aflam pe locul 13 la productia de energie electrica, iar jumatate din unitatile de productie pe carbune nu mai detin autorizatie de mediu decat prelungita ” pe hartie”…

14. Doua noi reactoare nucleare cu putere instalata de cate 1000 Mw, adica 25% din actuala putere instalata la nivel national. Un proiect care se discuta de peste 15 ani, care incepe o data cu instalarea fiecarui guvern si care se amana apoi sine die de catre fiecare guvern. In timpul asta, s-a ajuns la momentul la care deja trebuie reabilitat primul reactor, cel mai vechi….

15. Un proiect unitar de Reunire cu Republica Moldova, asumat la nivel national, planificat pentru urmatorii 20 de ani, sub forma unei oferte integrale catre Chisinau. Romania este astazi o tara cu 20 de milioane de locuitori si 238.000 kmp suprafata, care ar putea sa isi creasca populatia si suprafata cu cate o sesime prin Re-unirea cu celalalt stat romanesc, unde la ultimul recensamant s-a dovedit ca 82% din populatie sunt romani/moldoveni.

Este o povara prea mare suma acestor proiecte? Toate la un loc nu depasesc alocarea de fonduri europene pe care o vom primi de la Uniunea Europeana pentru exercitiul financiar 2021-2027. Este, adica, o suma pe care o putem “digera”, cu singura conditie: sa concentram toate eforturile financiare spre proiectele vitale, de importanta sistemica.

Romania a devenit o economie suficient de matura sa isi poata programa in mod inteligent dezvoltarea viitoare, dar are inca o clasa politica suficient de imatura incat sa oculteze interesele majore ale natiunii. Toate aceste proiecte la un loc, pe care le-am putea realiza in 7-8 ani, au impreuna dimensiunea cheltuielilor bugetare cu salariile pentru un singur an calendaristic. Este prea mult sa cerem alocarea acestei sume pentru investitia in dezvoltare?

Pana la urma, media Uniunii Europene este, matematic, nivelul de performanta al Italiei. Este oare prea mult sa cheltuim fondul de salarii publice pentru un an pentru a ajunge la nivelul tarii care a atras cei mai multi romani plecati din tara?

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *