ACOPERIT, TRAVESTIT ȘI FĂCUT SĂ FIE… LEGAL: SPORUL DE TOXICITATE. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă.

Periodic,
în funcție de interese sau conjuncturi politice, românii de rând stau cu dinții
la gard așteptând firimiturile în plus la salariu. 50 de lei? Minunat! 100 de
lei? Mirific! La mai mult, nici nu sperăm…

Nu
noi. Doar ei, cei care fac cărțile și împart zgârciul de pe ciolanul lor. Și
vine pentru ei, doar pentru ei, și “mai mult”-ul așteptat. Cu fiecare
firimitură în plus la salariu, vine și suplimentu’. Acoperit, travestit și…
făcut să fie “legal”. Se numește spor. Spor pentru diverse.

Cel
mai ridicol spor? Ăla de toxicitate. Vreo 10-15% din salariu, în funcție de
instituție. Nu pentru că nu se justifică existențial, ci pentru că se adresează
și unor inteligenți (sau poate special pentru ei) care au considerat că stresul
puterii
îi seacă la nervi și le otrăvește creierul.

“Sporul
pentru condiții de muncă vătămătoare se acordă în condițiile în care, la
eliberarea buletinelor de determinare și/sau de expertizare a locurilor de
muncă, se constată (…) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a
activității desfășurate la locul de muncă; existența unor indici de morbiditate
la locurile de muncă respective; înregistrarea unor cazuri de accidente de
muncă produse la locul de muncă; riscul de îmbolnăvire și accidentare
determinat de depășiri ale noxelor profesionale, fizice, chimice,
fizico-chimice, biologice, suprasolicitarea unor funcții și sisteme ale
organismului”.

Asta spune la lege, în forma
ei generală. Particular și adresat strict trepădușilor din Parlament, se mai
adaugă:

„Pentru
activitatea desfășurată, conform raportului de serviciu, se acordă tuturor
funcționarilor publici parlamentari din serviciile Camerei Deputaților sporul
de până la 15% din salariul de bază, având în vedere existența următorilor
factori de risc: a) existența factorilor nocivi și mecanismul de acțiune a
acestora asupra organismului;  b) intensitatea de acțiune a factorilor
nocivi sau asocierea acestor factori;  c) durata de expunere la acțiunea
factorilor nocivi; d) existența unor condiții de muncă ce implică o
suprasolicitare nervoasă, care determină un risc de îmbolnăvire sau de
accidentare“.

Cu
alte cuvinte, bieții de ei își pun zilnic viața în băț ca să ne fie nouă bine. Că
altfel, cine s-ar lăsa voluntar intoxicat de căratul mapelor, mutatul dosarelor,
jucatul solitaire-ului, dormitul în fotolii, bârfe de birou și născocirea celor
mai cretine idei pentru popor?  E caz
clar de suprasolicitare nervoasă și intelectuală. Justificat? Justificat! Spor
să fie la fluturașul de salariu.

Mergem
mai departe și dăm de inteligenții de la Ministerul Educației, pentru care
actul educațional (nu pe care-l prestează, ci pe care-l propovăduiesc) dăunează
grav sănătății lor. Atât de grav se simt afectați încât și-au dublat sporurile
de condiții de lucru vătămătoare. Așa încât, un simplu Șef Serviciu din cadrul
Ministerului încasează lunar, pe lângă cei peste 10 000 lei salariu, și un spor
de… toxicitate de 1000 lei. Pentru că, justifică ei, sunt supuși radiațiilor
emise de te miri ce aflat în zona clădirii Ministerului. Justificat?
Justificat! Spor să fie la fluturașul de salariu. Nu contează că or mai exista
și unități de învățământ amplasate în zone cu vreo antenă prin apropiere și
poate mii de elevi și profesori sunt expuși zilnic. Important e că ei, “creierul”
Educației, plimbătorii de mape, suferă. Și suferința trebuie să le fie
răsplătită.

Nu merg mai departe ci mă întorc în timp, undeva prin 2008 când, întâmplător, președintele Consiliului Județean al acelei vremi, Jenel Copilău, îmi scoate porumbelul: în Consiliul Județean se acordă spor de toxicitate din cauza unei antene aflată pe o clădire din apropiere. Justificat? Justificat!

Deci,
păcatu-i vechi. Și dacă merge de atâția ani, de ce n-ar mai merge și acum,
îmbrobodit frumos cu justificări aberante și direct proporțional cu creșterile
salariale din sistemul bugetar. Un sistem la care ne uităm acum cu jind, dând
din coate și râvnind la un post călduț și sfidător de bine remunerat. Vai de
viața din sistemul privat!

Un
lucru însă nu se justifică: ce facem cu oamenii, cu populația de rând, cu
tinerii, copiii și bătrânii care trăiesc în aceleași zone? La ei nu se pune
expunerea la radiații? Sau suprasolicitarea nervoasă?  Nici măcar expunerea zilnică la mârșăviile,
lăcomia, grobianismul și mitocănia unora care încasează o mulțime de bani
inventând și exagerând riscuri aberante? Nu s-ar putea găsi un spor și pentru
ei???

. Citeste in continuare noutati de la Geta Boata in ziarul Editie-Speciala
Sursa/Editie-speciala.ro/
Geta Boata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *