Alege-ti puscaria preferata: Costa Rica, Madagascar, la domiciliu sau la zdup in weekend

Indrazneala unui deputat PSD de a propune ca pedepsele pentru coruptie sa fie executate acasa, sau doar in weekend, mi se pare ca nu are alta asemanare decat poate cu pedepsirea violatorilor prin incarcerarea lor intr-un camin de domnisoare.

Nu stiu cum se face, dar pedepsele fara frecventa, de tipul invatamantului de la distanta, ma duc cu gandul mai curand la cei care fura paduri, terenuri sau imobile si mai putin la cazul, cunoscut de altfel, al femeii care furase douazeci si cinci de lalele dintr-o florarie si, pentru asta, a primit patru ani cu executare.

A happy New Year din Madagascar

Patru ani cu executare sunt mai greu de indurat decat patru ani cu suspendare pe care ii primise in prima instanta fostul primar al Constantei, Radu Mazare, pentru “restituirea si atribuirea nelegala a unor intinse suprafete de teren intravilan din municipiul Constanta, Mamaia, plaja si faleza”.

Nu stiu cat costa firul de lalea la florarie, dar am aflat ca prejudiciul produs de fostul primar si complicii sai era de 114 milioane de euro, iar procesul a durat opt ani, fiind cel mai lung proces pentru coruptie din Romania.

Am calculat exact. Prejudiciul produs de grupul Mazare – caci fostul primar n-a actionat singur – este echivalent cu salariul minim al unui roman pe fix 23 milenii, respectiv 230 secole sau, daca vreti, 23.000 ani, pe cand 25 de lalele le cumperi cu pensia minima pe nici o saptamana. Misto!

Diferenta principala dintre femeia cu lalelele si primarul cu terenurile consta in aceea ca, imediat dupa proces, femeia a intrat la zdup, pe cand dl Mazare, tot dupa proces, ne-a trimis salutari din Madagascar. Craciun Fericit!

Adevarul este, totusi, ca dl Mazare a avut un oarecare ghinion, cu Madagascarul. Daca se mai lungea procesul pana apar noi legi pe justitie la noi, poate primea o condamnare cu inchisoare la domiciliu, una cu temnita in weekend sau – daca l-ar vota constantenii, bineinteles – cu puscarie la primarie, de ce nu?

Nefiind nicio restrictie cand candidezi, ar putea ajunge sa faca parnaie chiar si la Parlament, cu o indemnizatie corespunzatoare, cu doua vacante pe an si neaparat pus in vreo Comisie. Eventual in cea Juridica. Daca la asta se pricep atat de bine inginerii Nicolicea si Iordache, raspopiti in justitie, de ce nu s-ar pricepe si inginerul Mazare, raspopit in condamnat cu executare la locul de munca?

In opinia mea, insa, optiunea dlui Mazare pentru Madagascar este foarte modesta. Madagascarul nu are nici macar legislatie pentru statutul de refugiat politic. Asta n-a prevazut-o fostul primar al Constantei. A contat pe ceva ce nu exista. Nasol!

In plus, ramai mut, cand auzi ca dl Mazare se considera victima politica. A cui victima? Dupa cate stiu, el a fost promovat ca exponent de vaza al PSD, a fost ales ca primar PSD, injura atunci Opozitia de mama focului, tot ca membru PSD, iar acuma, poftim, injura PSD. Sa vezi si sa nu crezi: asta, tocmai cand PSD e la putere!

Cum sa te refugiezi politic, ca sa scapi de propriul tau partid, care te-a promovat si te-a facut din nimic om? Cum sa te persecute politic propriul portector, care te-a tinut doua decenii sub aripa sa ocrotitoare? E ca la nebuni!

Misterioasa Costa Rica

Altfel stau lucrurile, de exemplu, cu doamnele Bica si Udrea, refugiate – ele zic tot politic – in Costa Rica. Imi place. In auzul meu, Costa Rica suna total altfel decat Madagascar, e ceva distins, nobil. Simt ginta latina. Stiti ce inseamna pe romaneste Costa Rica? Inseamna Tarmul Bogat. Nu e ispitior? Iti sugereaza opulenta.

In plus, Costa Rica nu e Madagascar. Are prevazut in propria legislatie statutul de refugiat politic, iar doamna Elena Udea pretinde ca l-a si primit. Asadar, pa si pussy, Romania! Pa si pussy, PSD! Adio, patria muma!

In opinia mea, doamnele Udrea si Bica au procedat inteligent si discret. Nu ca omologul lor intr-ale Justitiei, Mazare, care trambiteaza de multa vreme despre terenul pe care si l-a pregatit in Madagascar, dupa ce isi mai pregatise inca unul in Brazilia, dar pe care l-a abandonat fara explicatie si din motive necunoscute.

Tot necunoscute sunt si motivele pentru care, imediat ce a abadonat dl Mazare Brazilia, a atacat-o cu si mai multa verva dl Dragnea, ceea ce imi sugereaza o idee la care nici nu vreau sa ma gandesc: ca Brazilia poate fi oricand varianta luxurianta a destinatiei austere de la Sfanta Elena, unde a ajuns Bonaparte, dupa ce i s-a naruit maretul sau program de guvernare a Frantei.

Dna Udrea n-a trambitat nimic, dar ne-a pus in fata a patru fapte implinite: primul ca a cerut azil politic, al doilea ca i s-a acordat azilul provizoriu pe durata de un an, al treilea ca in acest an nu poate parasi Costa Rica (nici nu cred ca vrea) si al patrulea ca in curand va da nastere unui baiat, desigur un costarican.

Acest amanunt nu este lipsit de importanta, pentru ca oricat se vor stradui domnii Melescanu si Toader sa obtina extraderea, aceasta mi se pare imposibila. Nu extradezi o gravida care sta sa nasca, nici mai tarziu o mama romanca aflata in situatia de a alapta un copil costarican si nici nu desparti mai tarziu un minor costarican de o mama romanca, numai ca s-o bagi pe ea la zdup.

Zarzavatul este mai ieftin la Ruse

De altfel, nu trebuie neaparat sa fii gravida ca sa scapi de extradare. Dl Sebastian Ghita nu e gravid, dar nu se grabeste nimeni sa-l extradeze din Serbia. Excursia dlui ministru Toader pana la Belgrad in aceasta problema nu mi se pare sa fi fost de mai mare folos tarii decat escapadele giurgiuvenilor care se duc in weekend la Ruse, ca sa se aprovizioneze de acolo cu zarzavat, mai proaspat si mai ieftin decat la noi.

Nici pe dl Puiu Popoviciu nu l-a clintit nimeni din capitala Regatului Unit, la auzul stirii ca a fost condamnat la 7 ani cu executare la Bucuresti.

E drept ca judecatorii britanici au decis extradarea unui alt fugar roman, Alexander Adamescu, dar si in acest caz decizia va fi atacata cu apel de catre avocati, asa ca, de la hotararea din prima instanta si pana la cea definitiva, este drum lung, iar de la cea definitiva pana la extradare este unul pe care nu-l pot compara decat cu cel al gurului Bivolaru, fugar prin Europa, timp de vreo doua decenii, daca nu ma insel.

Nu ma mira ca misuna prin lume tot felul de refugiati politici romani, dar mi se pare de neinteles usurinta cu care-i scapam peste granita, milogindu-ne apoi de Interpol sa-i gaseasca si sa ni-i trimita inapoi.

Atata ne mai trebuie, sa se afle ca-i chemam acasa, ca sa-i trimitem in puscarie la domiciliu! La una ca asta, se va cruci si Interpolul, ca asa ceva n-a mai vazut.

Citeste si Comisia Juridica limiteaza beneficiarii pedepselor care pot fi executate acasa sau in weekend

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *