Ce vrea de fapt PSD-ul lui Dragnea sa castige din protestul de vineri si cat a reusit

Incepand cu dupa-amiaza de vineri, cand primii romani care au parcurs mii de kilometri pentru a manifesta sincron cu tara, acasa la ei, au ajuns in Piata Victoriei, discursul puterii politice si al institutiilor media apropiate a dat startul unei resemantizari a intregului protest. Practic, cuvantul “diaspora” si intreg registrul semantic pe care il circumscrie au fost inlocuite de termeni din registrul diabolizarii si violentei.

Asta si-a dorit PSD din capul locului: deturnarea, prin orice mijloc, a substantei unui protest care ar fi putut fi marea recuperare simbolica a Centenarului compromis de guvernarea anului 2018.

Marea preocupare a lui Liviu Dragnea si a camarilei din jurul acestui sef de facto al Guvernului, oricum ramas fara prim-ministrul de jure, intrat tactic (si probabil neconstitutional, dar asta va trebui sa lamureasca CCR) in vacanta, a fost de la bun inceput impiedicarea nu a mitingului, ci a povestii colective pe care acesta urma sa o scrie.

Reunirea romanilor de acasa si a celor disipati in intreaga lume e un simbol puternic si, mai mult, are potentialul de a defini acel corp civil autentic, capabil sa genereze schimbari sociale, nu doar sa delege, o data la patru ani, alti (sau aceiasi) politicieni la putere.

Or, asta trebuia Puterea de la Bucuresti sa impiedice: spunerea unei povesti alternative, in care romanii nu sunt polarizati si iremediabil diferiti, ci reuniti in virtutea unui proiect de tara uzurpat politic din 1990 incoace.

Imaginea cea mai convenabila PSD-ului

PSD a (re) ajuns la putere intretinand uri si resentimente, contrapunand generatii, ostilizandu-i pe batrani contra tinerilor si pe bugetari contra corporatistilor, intr-un discurs al urii inadmisibil atunci cand e asumat in “programul de guvernare”.

Cine a urmarit temele definite pe agenda de social-democrati si compania in ultima luna, cea premergatoare protestului diasporei, s-a intalnit probabil cu sintagma “razboiul romano-roman”, preluata din registrul lui Thomas Hobbes, care descria un razboi al omului impotriva omului (homo homini lupus) in starea de natura, inainte asadar ca statul sa existe: o ura endemica intre oameni, cauzata de instinctul primar al supravietuirii.

Asta e imaginea cea mai convenabila PSD-ului si pe care o poate manevra cel mai usor, mai ales ca are acces la doua platforme de televiziune care s-au perfectionat in inducerea unui sentiment al starii de asediu.

Acesta a fost planul de la bun inceput: uzurparea protestului romanilor reuniti pentru o cauza politica – pentru ca orice constructie societala este o cauza politica – si transformarea lui intr-un protest al violentelor contra statului.

Resemantizarea este o tehnica de regula utila in deturnari, pentru ca limbajul are forta incredibila de a crea realitati, atunci cand este repetat obsesiv.

Livrarea unui tap ispasitor

Nouvorba “Roman contra roman” a anuntat, asadar, confiscarea care a urmat incepand cu seara de vineri si care continua si acum, pentru ca, repet, aceasta a si fost miza, de la bun inceput. In acest sens, Liviu Dragnea se poate sa fi obtinut chiar ceea ce a vrut, chiar daca pretul va fi demiterea unor sefi din Jandarmerie ori demisia ministrului de Interne Carmen Dan, pentru care s-a si construit un scenariu de tap ispasitor, inca inactiv.

De duminica deja, PSD, prin purtatorii sai de mesaj – politicieni, televiziuni, analisti – a inceput sa schimbe discursul, sa renunte la “huligani” si sa indrepte atentia catre diabolizarea Jandarmeriei. Bunaoara, sa denunte unele gesturi nepotrivite, chiar prin gura purtatorului de cuvant al Jandarmeriei. Pentru ca si-a atins (partial) scopul, se va trece la urmatorul pas: livrarea unui tap ispasitor.

Ziua de vineri trebuia sa fie o zi a povestii reintoarcerii acasa. Sunt romani care au venit mii de kilometri cu masina, pentru ca intoarcerea acasa cerea, simbolic, parcurgerea unui drum si deschiderea unei usi.

Acesti romani care au plecat nu sa isi gaseasca o noua identitate sociala in tari straine, ci sa munceasca, pentru a-si putea intretine, cel mai adesea, familiile ramase inca in tara, au vrut sa fie relevanti. Sa aiba, in sfarsit, un rol in noua poveste a Romaniei unite, pentru ca, iata, ei veneau sa conteze pentru tara, strigand ca tara conteaza pentru ei.

Putem intui mecanismele psihologice ale acestei reintoarceri pe care au vrut-o vizibila, zgomotoasa, aclamata, glorioasa: Romania si-a pierdut oamenii atunci cand nu a mai reusit sa ii convinga nu ca vor creste salariile si pensile peste noapte, ci ca fiecare are un loc si un rost in geografia societatii. Asa cum spune Harari in noua carte care urmeaza sa apara si in limba romana, la Polirom, atunci cand puterea politica nu il mai face pe om sa se simta relevant, se pierde tocmai unitatea.

Citeste despre Miscarea sociala a diasporei romanesti: cat si ce putem cere romanilor din afara, care vin sa protesteze acasa? – Interviu

Ca sa nu mai aflam povestile diasporei

Dar aceste povesti nu s-au mai spus. Nu am mai aflat de ce vrea Marius sa se intoarca acasa, tocmai din Canada, unde se afla de 15 ani. Nu am aflat de ce Ana sta inca in chirie in Irlanda, desi ar avea bani pentru un apartament, doar ca ea spera sa isi cumpere o casa acasa, la Radauti. Nu am aflat de ce Ina si Dan au venit la protest cu cei doi copii ai lor, care stiu povesti romanesti si mananca de Sarbatori, in Belgia, unde locuiesc, feluri romanesti, cum “numai bunica face”.

Asta a ceea ce puterea politica de la Bucuresti, concentrata in mainile lui Liviu Dragnea si ale celor de care el depinde, ca in orice retea de putere discretionara, a obtinut: tacerea asupra acestor povesti care ar fi definit un sentiment al apartenentei nationale, altul decat cel al urii si dependentei fata de stat.

In locul unui narativ al unirii si al sperantei – rolul politic al sperantei este colosal -, puterea politica a reusit sa structureze un narativ al violentei si al polarizarii, care, in a doua parte a scenariului, transmite ca romanii din afara care au venit la protest nici macar nu sunt diaspora, ci cativa agenti infiltrati, platiti sau eventual nebuni solitari. Nici vorba de unire, asadar, tara e rupta in bucati!

Cum s-a produs resemantizarea protestului diaporei:
– In loc de diaspora, razboi romano-roman
– In loc de unitate, violenta
– In loc de asumarea unui corp politic, diabolizarea institutiilor necapturate de PSD (Presedintia, USR, Dacian Ciolos)
– In loc de solidaritate, diabolizarea Jandarmeriei (care este instrumentata magistral chiar de Jandarmerie).

Daca e ceva care sa lase Romania in picioare dupa acest scenariu al infamiei atunci e vorba, cumulat, de rezistenta unor institutii – Ministerul Public condus de Augustin Lazar, Presedintia, institutii de presa – si de prostia celor care au avut de executat acest plan strategic: jandarmi care s-au lasat manati de sentimentul puterii, dar care s-au gazat intre ei, un ministru de Interne care, vrand sa creeze povestea jandarmeritei cu coloana vertebrala rupta, o imbratisa strasnic in fotografii, scenarii ieftine si pentru 1990, cu fecale aruncate de oameni in jandarmi, cand singurele fecale au fost cele lasate de caii din dotarea Jandarmeriei.

Probabil asta e norocul Romaniei, despre care vorbea P.P. Carp – ramane in picioare si se salveaza de la distrugere tocmai pentru ca politicienii hulpavi, cu alta agenda decat cea a binelui general, sunt prea mici pentru planurile demne de diavolul lui Bulgakov.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *