Ceasul rușinii: domnule profesor, Justiția nu trebuie să fie bună sau rea, Justiția trebuie să fie

Tudorel Toader ceas

Foto: Karina Knapek, Inquam Photos

Cu o ceaşcă de ceai de sunătoare în mână, care habar nu am la ce foloseşte, dar sigur, conform Facebook elimină vreo 20 de boli, aşteptam să mă bibisicesc cu ştirile de la 5 o’clock când mi-a atras atenţia un live al lui Lucian Mîndruţă. Nu dispuneam chiar de cine ştie ce răbdare şi cuvântările gen „congres” îmi fac bătături la urechi, dar ceva din atitudinea şi vociferările jurnaliştilor din sală mi-a atras atenţia. Da, de la mii de kilometri distanță de patria-mumă, nimerisem din întâmplare pe celebra „conferință” a dlui Tudorel Toader, minsitru al Justiției în România.

Bănuiam deja că Ministrul Justiţiei va cere revocarea Laurei Kovesi, dar reacţia auditoriului şi ignorarea de tip ceauşist a oratorului mi-a zgândărit gastrita. Aflasem că mai întâi DNA-ului i s-au sabotat instrumentele, a fost lăsată doar cu arme boante şi cartuşe sterpe, a fost legată cu mâinile la spate, iar acuma i se promitea poporului o decapitare în direct. 

Ministrul Tudorel s-a prezentat exact aşa după cum mă aşteptam, ca un profesor, punând la punct elevii indisciplinaţi, cerând ca lecţie să fie memorată, exact cum a fost predată, fără adăugiri personale, fără întrebări. În fond, domnul profesor pusese metodologic totul pe hârtie, nu era pregătit, cu notiţe, şi pentru aprofundări de subiect. 

Dacă domnul Tudorel ar fi fost inginer, discursul dumnealui nu numai că ar fi fost un mare zero, dar ar fi pus viaţa altora în pericol. Pentru că un şurub sau un contact 1 mm, în cazul avioanelor de exemplu, înseamnă diferenţa dintre viaţă şi moarte. M-aş fi aşteptat de la un ministru profesor doctor la un discurs scurt şi la subiect. Am asistat la interpretarea unei compuneri palpitante cu ştiri ale săptămânilor trecute, însăilate unele de altele, fără nimic nou, fără nimic concret, fără nimic de bun simţ.

Am căutat apoi profilul domnului Tudorel Toader pe Wikipedia, e acolo o listă întreagă de cărţi semnate de dumnealui, sper că au adus ceva nou în domeniul în care profesează şi nu au repovestit ceea ce s-a mai spus deja, ca în discursul dumnealui la care am fost, vrând nevrând, martoră. Nu mă pricep, recunosc, aşa că aştept părerile celor care le-au citit şi care au ceva de spus. Oricum bibliografia stufoasă e impresionantă, şi aşteptările mele erau…

Domnul ministru nu s-a sfiit să-i pună, pedagogic, la punct pe cei cu disconfort cerebral şi a continuat placid recitarea, în concordanţă cu voinţa partidului, a textului pre-pregătit. Nu doreşte decât capul Moţoacei, de restul se ocupă schimbarea. Partidul are probabil deja pregătit un competent, care va prelua DNA-ul şi va fi însoţit de noua lui echipă. Toţi profesionişti, toţi implicaţi în păienjenişul de servicii şi finanţări de partid.

Ce mai spunea domnul Tudorel? „Justiţia trebuie să fie egală pentru toţi, trebuie să fie bună, nu şi rea”. Sigur, bună ca o mamă pentru hoţi, mi-a venit un gând insidios. Despre justiţie nu se poate spune că e bună sau rea, domnule profesor, justiţia e rece, dreaptă, imparţială, nu are mamă, nu are tată. Bună e mila creştinească, aia care apără hoţul şi vă ţine la putere.

Au mai revenit în discurs lipsa de obedienţă a doamnei Kovesi, lipsa de bună credinţă şi binele public, acest „Sesam deschide-te” pentru inimile naivilor. Laura Kovesi a sfidat Parlamentul.

Demnitarii României care au avut acces la informaţii economice au profitat de oportunităţi, prin ei înşişi sau prin firmele pasate mamelor, soţiilor, copiilor, mătuşilor.

Toţi s-au îmbogăţit din contracte cu statul, din comisioane aplicate pentru aprobarea contractelor cu statul, din şpăgi, din elasticitatea în acordarea fondurilor europene. Toţi fac parte din Ordinul Emerit al Căpuşelor României. Şi toţi sunt abia începutul, pentru că îşi propulsează pe scaune călduţe şi copiii, povestea nu mai are sfârşit…

Nu a trecut decât o lună de când pe ReporterIS a fost publicată odiseea parcursului extraordinar al mezinului clanului Tudorel prin Facultatea de Drept, pe teritoriul tatălui, cum ar veni. De pe poziţia 351 de la admiterea (din 360 locuri) la frecvenţă redusă, într-un singur semestru a adunat geniu cât să fie trecut la învăţământul de zi, şi nu oricum, ci cu bursă. Şi a urcat pe poziţia 11. Ce bucurie mai mare decât să auzi că un obraz subţire, de la guvernare, întreţinut pe banii statului, îşi propagă şi familia, tot pe orbita plătită de la buget. Nici fiul cel mare nu a rezistat mult cu nervii în sectorul privat, ci a obţinut un post tot la Facultatea de drept ieşeană, da, tot aia unde este tatăl!

Asta e probabil ideea de justiţie „bună” a ministrului Tudorel, bună pentru familia lui, pentru partid, dar pe bani de stat. Căci banii statului sunt o adevărată trambulină pentru propulsarea în politică, se pregătesc aşadar politicienii de mâine. Iar aceşti copii extraordinari mai primesc, ca zestre, şi bunul renume al părinţilor!

Ce am înţeles eu de fapt din discursul lui Tudorel Toader? Că s-a simţit umilit la Bruxelles, deşi de umilit l-au umilit ai lui, care cunoşteau procedura, acolo a fost lăsat să aştepte prin anticamere pentru că nu i se putea da cuvântul. Ministrul Tudorel dă peste nas Europei. El şi colegii îşi văd liniştiţi de Dragniadă, justiţia de rit nou va lucra pentru ei. Poporul PSD-ist poate dormi liniştit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *