Noutăți

Cronologie: Cele opt mari momente de criză intre Occident şi Rusia după sfârşitul Războiului Rece

Rusia şi Occidentul, care sunt pe poziții diametral opuse în conflictul sirian, au cunoscut multe tensiuni de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1991. Dacă iniţial a existat o bună înţelegere între Statele Unite şi Uniunea Europeană, pe de o parte, şi o Rusie foarte slăbită, de cealaltă parte, primele crize aveau să apară încă de la sfârşitul anilor ’90, fără a duce vreodată la o ruptură totală. Publicaţia franceză Boursorama trece în revistă lista celor mai importante opt momente de criză.

Iată lista acestora (traducere: Rador)

Războiul din Kosovo

În faţa agravării represiunii sârbe din Kosovo împotriva separatiştilor albanezi, NATO a început o campanie de bombardamente de 78 de zile, în martie 1999, obligând Serbia, aliatul Moscovei, să se retragă din Kosovo. Rusia, care a ameninţat NATO cu o “întoarcere la Războiul Rece” în cazul intervenţiei în Kosovo, îngheaţă cooperarea militară cu Alianţa. Tensiunea este renăscută odată cu independenţa Kosovo (17 februarie 2008), care nu este recunoscută de Moscova.

Extinderea spre Est

NATO a integrat în 1999 trei foşti membri ai Pactului de la Varşovia (Ungaria, Republica Cehă, Polonia). Moscova avertizează împotriva admiterii fostelor republici aflate în sfera de influenţă a URSS. Însă, în 2004, NATO a primit ţările baltice (Estonia, Lituania, Letonia), precum şi Bulgaria, România, Slovacia şi Slovenia. Şi, în 2004 şi 2007, Uniunea Europeană integrează toate aceste ţări.

Intervenţia militară a Rusiei în Georgia

În august 2008, ca răspuns la intervenţia Georgiei împotriva regiunii separatiste Osetia de Sud, Rusia a bombardat capitala georgiană, Tbilisi, şi a ocupat o mare parte din teritoriul Georgiei, provocând revolta Occidentului. Acordul de pace negociat de preşedintele francez Nicolas Sarkozy are ca rezultat retragerea trupelor ruse, însă Moscova recunoaşte regiunile separatiste din Osetia de Sud şi Abhazia şi menţine o puternică prezenţă militară acolo. După războiul ruso-georgian, NATO suspendă până în 2009 Consiliul NATO-Rusia, un forum de dialog creat în 2002.

Anexarea ilegală a Crimeei şi intervenţia militară a Rusiei în estul Ucrainei

În 2014, Ucraina a privit neputincioasă cum Moscova anexează Peninsula Crimeea, iar manifestanţii pro-ruşi au preluat clădirile oficiale din Donetsk şi Lugansk, în estul ţării. Această criză i-a adus Rusiei sancţiuni europene şi americane, care sunt o lovitură pentru economia sa. NATO îşi suspendă cooperarea civilă şi militară cu Moscova, iar aliaţii decid să pună trupele în alertă. NATO desfăşoară batalioane în ţările baltice şi în Polonia.

Conflictul sirian

De la începutul conflictului, în 2011, Rusia sprijină regimul preşedintelui Bashar al-Assad, blocând la ONU rezoluţii ale occidentalilor, care se luptă să treacă dincolo de condamnările verbale. Din octombrie 2015, Rusia intervine militar în teren, oferind avantaj Damascului. Dar în aprilie 2017, după un atac chimic în Khan Cheikhoun, Donald Trump a bombardat o bază aeriană din Siria, făcând ca ruşii să suspende canalul de comunicare cu armata americană pe tema Siriei. Iar în februarie, la Deir Ezzor, forţele americane au bombardat mercenari ruşi care au atacat luptători kurzi şi arabi.

Bănuieli de ingerinţă în alegerile din SUA

Relaţiile dintre Washington şi Moscova sunt grevate de mai multe luni de acuzaţii de ingerinţă rusească în alegerile prezidenţiale americane din 2016 şi de suspiciuni de înţelegeri între echipa de campanie a lui Donald Trump şi Kremlinul lui Vladimir Putin.

Acuzaţii de otrăvire

Otrăvirea pe data de 4 martie în sudul Angliei a unui fost spion rus, Serghei Skripal, şi a fiicei sale, Iulia, atribuită Moscovei de către Londra, provoacă o gravă criză diplomatică. Ţările occidentale expulzează circa 150 de diplomaţi ruşi, iar Moscova expulzează, la rândul său, 150 de diplomaţi occidentali.

Scutul antirachetă

Moscova este îngrijorată din cauza proiectului scutului antirachetă lansat în 2010 de NATO, care ar trebui să fie pe deplin operaţional până în 2020, cu interceptorii din România şi Polonia. Rusia insistă că scutul este îndreptat împotriva capabilităţilor sale balistice, deşi NATO, SUA şi România au demonstrat că scutul antirachetă nu poate tehnic să afecteze aceste capacităţi. Propraganda rusă foloseşte constant tema scutului antirachetă.

Foto: Wikipedia