Cui si de ce ii mai pasa azi de turnatori si Securitate? Raspunsul lui Vladimir Tismaneanu

– “Romania are astazi alte probleme, nu mai putem pierde timpul vorbind la nesfarsit despre dosarele turnatorilor din comunism. Oricum, nu mai conteaza la nimic daca stim cine a cedat si a acceptat sa fie unealta unui regim criminal si cine nu”

– “Bine, dar fara sa stim pana la capat cat de mare a fost cangrena, cum s-a insinuat oroarea comunista in istoria noastra, memoria sociala e compromisa. Cu ea, si generatiile viitoare”.

E un fragment de dialog din Romania lui 2018, care a aflat ca alti 200 de oameni au acceptat pactul cu raul, intrand in temuta Brigada antiemigratie, direct subordonata generalului Aristotel Stamatoiu.

28 de ani de asteptari si deziluzii au trecut peste romani, vreme in care nici politica, nici societatea nu s-au lustrat. Nu a existat vointa politica, e drept. Si, apoi, inca adunam ramasite din inclestarea anilor 1990, dintre Partid si Securitate, fiecare incercand atunci sa treaca sub lacat secrete si parghii de siguranta.

Dar societatea? Cui ii mai pasa, astazi, daca un istoric, sau un dirijor, sau un jurnalist si-a turnat colegii si prietenii? E important sau nu sa fie deconspirati? E util sau nu sa stim cati si care dintre noi a cedat sau, mai mult, a ales sa pactizeze cu regimul criminal?

Unul dintre raspunsuri este acela ca nu mai conteaza. Ca e tarziu, ca deja relele s-au facut, ca au imbatranit si victimele (cele care au supravietuit), si calaii. Ca asa erau vremurile si asa se facea.

De altfel, o tehnica buna folosita de orice putere dictatoriala este aceea in care esti luat complice. Daca nu tu ai turnat, cu siguranta ai inchis ochii in fata josniciei altuia. Daca nu tu ai fost cel care a semnat o nota informativa, cu siguranta nici nu l-ai prevenit pe vecinul tau de scara ca trebuie sa se fereasca de securistul de la doi. Asadar, ai fost complice.

Acest sentiment difuz al vinovatiei colective este una dintre cele mai perfide masinarii ale unei dictaturi. Pe de o parte, pentru ca blocheaza orice gest de curaj, orice indarjire morala, de vreme ce si tu esti facut partas la rau. Pe de alta parte, pentru ca atunci cand suntem cu totii la fel de vinovati, nimeni nu mai e unicul responsabil de rau. Nici macar dictatorul. Nici macar Partidul si nici macar Securitatea.

Exista insa, si al doilea raspuns. Acela care spune ca este crucial sa stim pana la capat care dintre noi si cum anume a devenit parte a raului facut de Securitatea comunista. Iar miza nu mai e generatia celor nascuti in comunism, ci cea care preia in genele ei o istorie confiscata.

Vladimir Tismaneanu: Rezultatul ocolirii adevarului istoric nu poate fi decat o stare generala de neincredere, un cinism care distruge tesutul moral

L-am intrebat pe profesorul Vladimir Tismaneanu, cel care a coordonat Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, cum poate Romania sa nu renunte la a afla adevarul. Si de ce.

Ce era, practic, aceasta Brigada antiemigratie?

“Era o unitate de maxima incredere, direct subordonata generalului Aristotel Stamatoiu, mana dreapta a securistului sef Iulian Vlad. Scopul era denigrarea, ponegrirea, descurajarea, neutralizarea celor care, in Vest, erau figuri marcante ale luptei pentru o Romanie democratica.

In dosarul meu de urmarire am gasit multe pagini cu “informatii” despre prelegerile pe care le tineam, prieteniile mele, tot ce putea fi utilizat, prin mizerabila distorsionare, pentru decredibilizarea mea”.

De ce sa ne mai intereseze astazi povestea de dinainte de 1989?

Nicio societate democratica nu poate fi cladita pe minciuni si mistificari. Rezultatul ocolirii, negarii, falsificarii adevarului istoric nu poate fi decat o stare generala de neincredere, un cinism care distruge tesutul moral.

Intreaga mea experienta, bazata nu doar pe studierea istoriei Romaniei in comunism si post-comunism, dar si pe analize comparative cu alte state din zona, imi spune ca doar confruntarea onesta cu trecutul traumatic ne poate scoate din ceea ce Vaclav Havel a numit cosmarul post-comunist.

Acea “brigada” despre care vorbiti a fost, neindoios, una din incarnarile cele mai abjecte si perverse ale Securitatii. De la Casa Regala la Radio Europa Libera, “brigadierii” tinteau exilul democratic anticomunist. Cum am fost eu insumi unul dintre “obiectivele” acestei unitati speciale, super-secretizate, cred ca stiu bine despre ce vorbim aici.

Indivizii care operau in cadrul ei erau instruiti sa influenteze, sa neutralizeze si sa intimideze actiunile de demascare a catastrofei totalitare din Romania. Au participat la perpetuarea Raului, au acceptat sa-l serveasca. Cata vreme nu cunoastem adevarul despre aceste faradelegi, nu vom putea face distinctia indispensabila dintre Bine si Rau…

De ce e important sa cunoastem si dimensiunile, si nuantele, si detaliile intregii masinarii a Securitatii?

“Pentru ca dictatura comunista, asemeni celor fasciste, a urmarit conditionarea totala a subiectivitatii, dominatia totala a psihicului. Este ceea ce a demonstrat George Orwell in romanul sau distopic “1984”.

Emanciparea noastra morala este de neconceput, cat timp nu decelam mecanismele prin care se infaptuia aceasta distrugere a personalitatii. N. Steinhardt a scris randuri nepieritoare despre abjectia delatorilor. Iti intrau in viata, in minte si in suflet cu o perfidie pe cat de odioasa, pe atat de primejdioasa.

Sistemul totalitar a existat prin instrumentele sale umane: activistii de partid, ofiterii de securitate si uneltele acestora, turnatorii. Evident, si prin calaii inchisorilor si lagarelor din ceea ce s-a numit Arhipelagul MAI”.

Cum se explica, totusi, lipsa asumarii? De pilda, in Germania post-nazista a existat acest fenomen, cultural si social, in care fiii si-au confruntat tatii si au pus o intrebare simpla: “Tata, de ce ai fost nazist?”. In post-comunism au lipsit si intrebarea fiului, si confesiunea tatalui.

“Nu doar in Germania post-nazista, dar si in fosta RDG. Decomunizarea din Romania a fost sovaielnica, lipsita de o strategie coerenta, s-a intalnit mereu cu obstructiile create de cei care, direct sau indirect, facusera parte din angrenajul terorist.

Acum stim ca un Cornel Nistorescu, de pilda, a fost colaboratorul “Brigazii”. Iata cum se explica indarjita, sordida sa campanie impotriva Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Rolul nostru a fost sa luminam ceea ce ei, Iliescu, Roman, Magureanu, Nastase etc, tineau intr-un deliberat clarobscur.

Am scos destule schelete din dulap, ceea ce a produs reactiile ulcerate, agresive, vehemente ale lacheilor vechiului – dar si ai noului – sistem”.

Cum apar aceste dosare atat de tarziu? Se face acest repros.

“Pentru ca in toti acesti ani SIE s-a opus desecretizarii dosarelor agentilor comunisti care actionau in afara tarii (vizitatori ori chiar stabiliti in Vest).

In timpul activitatii Comisiei, m-am intalnit cu Gheorghe Fulga, pe atunci directorul SIE, i-am solicitat, de pilda, dosarul urmaririi lui Ioan Petru Culianu. N-am primit absolut nimic. Nici interventia presedintelui Traian Basescu n-a putut sparge acest zid al tacerii. Parte din explicatia intarzierii de care vorbiti este legata de vointa de adevar a cercetatorilor.

Intre timp s-au format, iata, tineri istorici care nu vor sa camufleze miseliile trecutului, nu vor sa fie complicii neadevarului”, spune Vladimir Tismaneanu.

O concluzie

Pentru ca nu toti au fost turnatori, pentru ca unii dintre noi au avut bunici care au murit la Canal ori parinti ale caror vieti au fost distruse in comunism, atunci cand nu au acceptat sa faca rau altora si sa dea note informative, tocmai de aceea e important sa stim pana la capat cine sunt aceia care si-au inaltat cariera si bunastarea pe raul facut altora, inainte de 1989.

Poate ca bunicilor, parintilor, noua in mod direct nu ne va folosi la nimic, dar avem cu totii un manual de istorie de scris si e bine sa nu il scrie tot Partidul si Securitatea.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *