Dacian Cioloș: „Nu există justificare pentru a interveni cu gaze lacrimogene împotriva femeilor și a copiilor!

* Un material scris de Mirabela Amarandei, moderator al Comunității tematice Educație din cadrul Platformei RO100

„Elevii mei pleacă pe rupte din țară. Iar eu am venit aici din Maramureș pentru că nu mai vreau să plec, am fost plecat, dar vreau să rămân aici. Și eu, și elevii mei“, sunt vorbele unui profesor maramureșean, venit ieri de la sute de kilometri pentru a protesta.

Așa a început protestul de vineri. Iar profesorul din Maramureș e unul dintre zecile de mii de români veniți la București din Canada, Marea Britanie, Italia, Franța, Elveția, Bruxelles sau de oriunde pentru că își doresc o Românie decentă.

„Doamnă, eu am doi copii acasă, credeți că-s nebun să fac ceva să mă întorc olog la ei?”, a fost răspunsul aceluiași profesor la întrebarea reporterului vizavi de cum crede el că se vor derula lucrurile în piață. Oamenii au venit ca de obicei, așa cum se întâmplă din ianuarie 2017 încoace. Cu prietenii, familia, unii i-au adus și pe cei mici. „La girafă“ a ajuns deja, în cultura populară, locul unde se adună copiii – „grădinița cu copii“ i se spune locului de lângă Muzeul Antipa. E același loc în care îl poți zări timid pe Mihai Șora.

Românii din diaspora au venit cu speranță și cu emoția revederii unei țări care le-a înșelat visurile cu ani buni în urmă. Acești oameni au bătut drumul de la zeci de mii de kilometri, iar întâlnirea cu prietenii, rudele sau cu simpli diasporeni ca ei le-a dat sentimentul, măcar pentru o zi, că România poate fi locul unde s-ar putea întoarce acasă cândva.

Au fost primiți cu bâte și gaz, în Piața Victoriei. Lor, prietenilor, rudelor sau vecinilor de Piață li s-a arătat fața unui stat prizonier intereselor unui clan de partid, a cărui singură dorință pare să fiea îngenunchea oricare conștiință liberă.

Am văzut copii aflați în stare de șoc. Am văzut imagini pe care nu am crezut că le voi vedea vreodată la un protest în țara mea. Oameni pașnici bătuți, agresați, fugăriți pe străzi, vânați ca niște animale. Medici de pe ambulanțe puși în imposibilitatea de a da ajutor celor răniți din cauza aerului irespirabil și a efectelor gazelor venite dinspre jandarmi.

Am fost cu toții martorii desfășurării forțelor unei instituții a statului, instituție-cheie pentru apărarea liniștii publice și a siguranței cetățenilor, acaparată și făcută preș în fața unor agramați și incompetenți puși în funcții de partidul- stat.

Sub conducerea actuală, statul s-a întors împotriva propriilor cetățeni. „Politicienii trebuie să fie niște iubitori de popor“, continuă profesorul din Maramureș, în interviul dat reporterului vineri după- amiaza. România pe care au regăsit-o astăzi diasporenii a ajuns captiva unor politicieni iubitori de sine, de arginți și de putere. Un stat aproape abandonat de politicieni în brațele sărăciei, a inculturii, a imposturii și a incompetenței ticăloase. O țară condusă de condamnați penali, agramați, șoferi, secretare și „doctori“ cu carnet de partid. Condiția sine qua-non.

Poate că România este astăzi mai rău decât și-au imaginat-o cei care au plecat cu ani buni în urmă și au regăsit-o în Piață. Poate că țara noastră trece prin cea mai tulbure perioadă, de după ‘89.  Dar nu e o țară abandonată de propriii cetățeni, iar cele câteva zeci de mii de oameni care s-au adunat și a doua seară să ceară o țară dreaptă arată adevărata iubire de popor despre care vorbea profesorul din interviul nostru.

E o țară care are puterea să iasă mai puternică din toată această confruntare. O Românie a cărei putere vine din speranța și lacrimile înăbușite, din dorul de acasă, dar și din lacrimile de la gazarea de vineri.

Liviu Dragnea spunea acum ceva vreme „mergem până la capăt“. Și îi dau dreptate. Până la capăt vom merge. Se simte un „capăt“ în tot ceea ce trăim în aceste zile. Este capătul răbdării, sentimentul pe care românii îl încearcă de mai bine de un an și jumătate de guvernare iresponsabilă și incompetentă care adâncește România în sărăcie, hoție legalizată și izolare. Și mai e un capăt, al puterilor noastre. Pentru că și românii de aici, dar și cei din lumea largă vor lupta până la capătul puterilor lor pentru ca țara noastră să se facă bine.

Pentru că după aproape 30 de ani de democrație, uneori șchioapătă, știm că nu mai vrem să ne întoarcem acolo, la capătul unde ni se iau libertățile. „Dacă moare speranța, moare țara“ – profesorul maramureșean se îndepărtează de microfon, pentru a se alătura protestatrilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *