Datoria

Partidul aflat la putere vrea sa trimita la Bruxelles niste oameni care nu stiu nimic despre Europa, care nu vorbesc nicio limba straina, dar care trebuie sa se “bata”, sa “lupte” acolo pentru romani. E ca si cum ai fi fost invitat sa faci parte dintr-o familie, te asezi la masa impreuna cu ceilalti invitati si incepi sa scuipi in supa si sa spargi pahare pentru ca ti se pare ca bucata ta de carne e prea cruda sau ca e mai mica decat a vecinului.

Citeste toate textele scrise de Ciprian Mihali pentru Ziare.com

Este adevarat ca in miezul politicii sta “polemos”, polemica si confruntarea argumentelor, dar imaginarul acesta al “bataii” este unul de badarani care folosesc ca unic argument capul in gura. De altfel, nu e deloc de mirare acest spirit de batausi in familia europeana pentru o tara unde violenta domestica depaseste in continuare toate recordurile continentale. Numai un barbat “curajos” care isi snopeste nevasta in bataie cand vine beat de la crasma e model pentru cei care vor cu tot dinadinsul, chiar in ciuda noastra, sa apere onoarea nereperata a romanilor in Europa.

Dar nu pentru asta votam duminica, nu ca sa ne batem cu cei alaturi de care vrem sa traim intr-o Europa prospera si pasnica. Votam in primul rand pentru Europa si abia apoi pentru Romania. Votam ca sa ne facem datoria fata de aceasta constructie istorica nemaiintalnita in alte secole si in alte parti ale lumii: sunt aproape 30 de tari in care putem circula liber, in care ne putem intelege unii cu altii ca niste vecini si prieteni, impreuna cu care ne gandim ca am putea construi o lume mai buna pentru copiii nostri. Caci daca maine copiii nostri vor decide sa traiasca in Belgia, Portugalia sau Finlanda, noi, cei de azi, trebuie sa ne asiguram ca vor avea aceleasi drepturi si libertati de care s-ar bucura copiii belgienilor sau portughezilor care se vor stabili in Romania.

Iar celor care se tem ca in aceasta Europa deschisa si primitoare romanii “adevarati”, “buni” sau “patrioti” isi vor pierde fibra nationala, le vom raspunde numaidecat: numai daca vom sti sa fim europeni adevarati, adica oameni liberi, toleranti si cinstiti, numai atunci vom putea sa ne dovedim patriotismul. Numai acela care poate sa plece si sa se intoarca liber isi va iubi cu adevarat si locul de bastina, dar si tara care il primeste.

Exista azi macar 4 milioane de romani europeni prin adoptie, europeni pentru ca usile europene li s-au deschis atunci cand ei au avut nevoie sa fie primiti. Si pe langa ei exista cel putin tot pe-atatia in tara, care supravietuiesc pentru ca Europa a fost ospitaliera cu cei dragi lor atunci cand le-a fost mai greu. Acum Europa, casa noastra comuna, ne cere sa facem ceva pentru ea. Acum Europei ii este greu. Ceea ce a parut castigat cu atatea eforturi se poate pierde neasteptat de repede. E de ajuns doar un pic de indiferenta. Putem fi egoisti si sa spunem ca nu ne pasa, Romania e frumoasa asa cum e si oricum suntem prea multi pe sosele, e bine ca au plecat unii. Sau putem sa mergem sa votam ca sa alinam suferinta miilor de copii care nu mai stiu cum miroase mama lor, a miilor de batrani ramasi sa moara singuri in casele lor saracacioase, toate astea pentru ca ai nostri conducatori vor sa se bata cu Europa, care le strica lor socotelile cand vor sa fure din banii de scoli, spitale si drumuri.

Nu dovedim chiar nimic stand acasa duminica. Ba nu, dovedim totusi ceva: ca nu ne intereseaza prea mult daca ne pastram sau ne pierdem drepturile si libertatile dobandite in ultimii treizeci de ani. Ca ne e totuna daca maine se inchid granitele sau daca suntem amendati cand semnalam nedreptati sau cand ne plangem mortii din spitale. Ca ne e fix totuna daca unii incaseaza bastoane si inghit gaze, iar altii rad de pe terase de ei. Ca nu ne pasa deloc daca unii o duc bine, iar altii mor de foame; ca toate autostrazile se opresc la granita tarii, iar oamenii mor cu miile pe drumurile al caror asfalt a fost furat de prietenii de la partid. Si de ce ne-ar pasa ca mor copiii in haznale, in orfelinate sau de dorul parintilor? Doar nu sunt ai nostri, iar noi traim intr-o tara pitoreasca si asta ne e de ajuns, nu-i asa? Sau poate ca nu?

Ciprian Mihali a predat timp de 20 de ani filosofia la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca. A fost vreme de patru ani ambasador al Romaniei in Senegal. Din 2016 lucreaza la Bruxelles pentru Agentia universitara a Francofoniei.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *