Noutăți

Disputa SUA-China. Şi dacă strategia lui Trump e cea câştigătoare?

De câteva săptămâni, planeta îşi ţine răsuflarea. Preşedintele Donald Trump a pornit un atac susţinut împotriva dragonului chinez, pe care îl acuză că profită economic de Statele Unite de ani buni. Liderul de la Casa Albă a anunţat impunerea unor tarife vamale importurilor din China, iar Beijingul a răspuns cu tarife de retorsiune asupra unor exporturi americane. Multe voci s-au grăbit să afirme că ne aflăm la doar câteva mesaje tweet distanţă de un război comercial ce va afecta economia globală. Iar preşedintele Trump a fost arătat cu degetul şi declarat răspunzător de tensiunile care au semnat degringoladă pe bursele mondiale şi vor face, susţin unele voci, ca Statele Unite să iasă şifonate economic şi financiar din disputa cu China. Ce se întâmplă însă dacă Trump are dreptate, strategia lui va da roade şi America va fi învingătoare în confruntarea cu uriaşul asiatic? Scenariul nu e deloc de neglijat.

Cum s-a ajuns aici? Statele Unite au anunţat iniţial că vor impune taxe de 25% pentru 1300 de bunuri în valoare de 50-60 de miliarde de dolari importate din China, ca răspuns la ancheta efectuată în temeiul articolului 301 din US Trade Act (1974). Documentul autorizează președintele să răspundă (inclusiv prin represalii) acţiunilor unui guvern străin care încalcă un acord comercial internațional și care împovărează sau restricționează comerțul cu S.U.A. Ancheta a examinat “practicile comerciale injuste” ale Chinei și, în special, problemele legate de furtul de proprietate intelectuală și de transferul forțat de tehnologie pentru companiile americane care operează în ţara asiatică.

Beijingul a reacţionat după câteva ore, anunţând o listă de produse în valoare de 50 de miliarde de dolari care ar putea fi afectate de tarife crescute cu 25%, între care soia şi avioane realizate de Boeing. Aceasta a urmat unui anunţ separat al Chinei că va impune taxe de import pe 128 mărfuri americane în valoare de 3 miliarde de dolari, ca răspuns la taxele impuse de Administraţia Trump, la începutul lunii martie, pentru toate importurile de oțel și aluminiu, inclusiv din China.

Impasibil la represalile anunţate de Beijing, Trump a plusat. El a cerut joia trecută, 5 aprilie, secretarului comerţului să identifice importuri chinezeşti în valoare de 100 de miliarde de dolari care ar putea fi supuse tarifării suplimentare. Liderul american şi-a motivat noile propuneri ca răspuns la “răzbunarea nedreaptă a Chinei” şi la taxele avansate de ţara asiatică. China a avertizat că va răspunde noilor tarife americane, dar încă nu a publicat nicio deicizie oficială.

Ce sunt tarifele? Tarifele reprezintă un impozit plătit pentru importuri sau exporturi. Uneori, tarifele sunt folosite de diferite ţări pentru a crește prețul produselor importate, astfel încât acestea să nu fie cotate sub preţul produselor naționale. În acest caz, dacă produsele importate din China sunt supuse unor tarife în SUA, companiile americane care realizează produse competitive vor putea să le vândă la un preț mai mare, deoarece nu sunt ameninţate de produse străine subcotate.

Care e partea negativă a creşterii tarifelor? Adăugarea de taxe la produsele importate le face mai scumpe la cumpărare și poate afecta mii de locuri de muncă în America, China, dar şi în alte ţări.

Care sunt companiile cele mai afectate? Experţii au vorbit despre diferite sectoare din economia americană şi chineză care vor avea de suferit, între care:

* companiile americane producătoare de vehicule pentru pasageri (General Motors, Ford Motor Co şi Tesla Inc)

* consumatorii americani (aceştia sunt mult mai dependenţi de produse provenite din China decât sunt consumatorii chinezi dependenţi de bunuri Made in USA. De exemplu, preţurile televizoarelor vor creşte în magazinele americane)

* Boeing şi producători de avioane (vor fi afectate în principal modele mai vechi)

* companii tech care au legături cu China (Apple ar putea fi confruntată cu preţuri mai mari de aprovizionare din cauza tarifelor)

* agricultorii americani şi producătorii de produse chimice (producătorii de soia vor fi afectaţi în mod special. Anul trecut, fermierii americani au trimis în China soia în valoare de 14 miliarde de dolari)

* ţări terţe (părţile multor produse asamblate în China provin din Japonia, Taiwan, Coreea de Sud)

* consumatorii chinezi (asta deşi China ar fi alcătuit lista produselor americane taxate suplimentare ţinând cont de uşurinţa cu care pot fi înlocuite, astfel încât impactul asupra economiei chineze să fie controlabil)

* firme chineze (companiile aeriene, de exemplu, care vor trebui să cumpere aparate americane mai scumpe)

Confruntarea fusese anunţată de mult. Măsurile anunţate zilele trecute de preşedintele american fuseseră prevestite de câţiva ani. În timpul campaniei electorale pentru Casa Albă, Donald Trump a vorbit în repetate rânduri de felul “inechitabil” în care China tratează Statele Unite şi a promis că, odată ajuns preşedinte, va lua măsuri pentru a corecta acest lucru. Platforma sa protecţionistă şi credinţa în mantra America First sunt parte a aceleiaşi atitudini generale. Trump susţine că deficitul în creştere cu China (ajuns la valoarea record de 375 de milioarde de dolari anul trecut) indică faptul că Beijingul restricţionează nedrept exporturile americane, în timp ce le oferă avantaj producătorilor domestici.

De-a lungul anului 2017, el a avertizat în mai multe rânduri că va impune tarife de 35-45% importurilor din China pentru a forţa ţara asiatică să-şi renegocieze balanţa comercială cu America şi să-şi deschidă economia. Deciziile lui recente, luate pentru a proteja industriile americane, au fost, aşadar, anunţate de ceva timp şi n-ar fi trebuit să surprindă prea mult. Surprinşi au fost doar cei care au crezut că Trump nu se va ţine de cuvânt.

Care sunt planurile lui Trump? Mulţi experţi sunt convinşi că, în actuala dispută, Trump recurge la aceeaşi strategie pe care a adoptat-o deseori de-a lungul primului an în funcţia de preşedinte: atacul agresiv, direct, fără mănuşi, care surprinde adversarul şi îl face să cedeze. E aceeaşi atitudine pe care a folosit-o, de exemplu, cu dictatorul nord-coreean Kim Jong Un şi care, iniţial, a şocat experţii de la Washington, neobişnuiţi cu stilul mai puţin ortodox al celui de-al 45-lea preşedinte american. Într-un final însă, s-a dovedit soluţia câştigătoare. “Piticul om-rachetă” e pe cale să se aşeze la masa negocierilor cu liderul de la Casa Albă.

Retorica agresivă a lui Trump a funcţionat (aproape) la fel de bine şi în cazul aliaţilor din NATO pe care i-a criticat constant că nu-şi majorează bugetele militare. În vara trecută, după mai multe atacuri fără perdea împotriva membrilor alianţei nord-atlantice, NATO a răsuflat uşurată: 25 de ţări membre din Europa şi Canada au anunţat că-şi vor creşte cheltuieile pentru apărare cu 4.3% în 2017 (CNN). Liderul american şi-a asumat imediat o parte din merite pentru aceste creşteri ale bugetelor de apărare, afirmând că “datorită acţiunilor noastre, banii încep să vină la NATO.”

Pe continentul nord-american, Canada şi Mexic au simţit şi ele pe propria piele cât de neobişnuită e atitudinea provocatoare a liderului republican. De luni de zile, cele trei ţări sunt implicate în negocieri dure pe marginea tratatului NAFTA. Conform unora dintre cei care participă la discuţii, mesajele belicoase pe care preşedintele Trump le trimite prin Twitter şi în spaţiul public au darul de a da palpitaţii negociatorilor canadieni şi mexicani. Ţinând cont de modelul promovat până acum de Trump – “atacă, critică, presează continuu, nu-l lăsa să respire şi adversaul se va înmuia” – oare e greşit să credem că atât Mexicul, cât şi Canada vor fi cele care, în final, vor fi nevoite să ofere concesii importante americanilor?

Nu e aşadar greşit să spunem că Trump recurge în cazul Chinei la tactica pe care a folosit-o decenii de-a randul ca om de afaceri şi pe care americanii i-au admirat-o în timpul emisiunii sale “The Apprentice.” În spiritul acestei idei vine şi declaraţia pe care Sarah Sanders, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a făcut-o atunci când a fost întrebată dacă Trump crede cu adevărat că războaiele comerciale sunt uşor de câştigat. “Preşedintele crede că, dacă el ar conduce aceste negocieri (cu China), în mod absolut ar putea să câştige; este cel mai bun negociator de la masa de discuţii.” La începutul lunii martie, Trump exprima aceeaşi credinţă pe Twitter: “războaiele comerciale sunt bune şi uşor de câştigat.

Iar Trump nu pare să facă pasul înapoi şi nu pune mare preţ pe afirmaţiile alarmiste ale unor analişti economici care cred că Statele Unite, dolarul american şi pieţele bursiere din America vor avea cel mai mult de pierdut în urma disputei cu chinezii. Să nu uităm în acest context că, după ce China a răspuns primelor tarife prezentate de americani, Trump a comunicat imperturbabil taxe suplimentare de 100 de miliarde de dolari exporturilor din ţara asiatică. Mai mult, el a afirmat că actuala confruntare cu China ar putea afecta pieţele pe termen scurt, dar că America va ieşi “mai puternică” după asta. “Nu spun că nu va exista un pic de durere… Am putea pierde puțin, dar, când vom termina, vom avea o țară mult mai puternică; asta mă şi interesează.” Concluzia? Trump va continua să preseze China, sperând, cel mai probabil, că stilul său bătăios va îmblânzi dragonul asiatic.

Peter Navarro, consilierul pe teme de comerţ al Casei Albe, a afirmat pentru FoxNews că mesajul pe care Trump îl trimite Chinei este următorul: “el are o relaţie extraordinară cu preşedintele Chinei. Dar acestea sunt afaceri. Iar acesta este tipul de afaceri unde trebuie să fim fermi împotriva practicilor nedrepte ale Chinei.” Unul dintre aşii din mâneca lui Trump este acela că, dacă ar vrea să răspundă cu aceeaşi monedă taxelor adiţionale de 100 de miliarde de dolari anunţate de liderul american, China nu ar avea de unde: Beijingul nu importă suficiente produse din Statele Unite pentru a impune tarife suplimentare (China a trimis în SUA în 2017 bunuri de 505 miliarde de dolari, dar a importat produse de doar 130 de miliarde de dolari). Iar Trump e conştient de asta. Tonul sfidător pe care l-a folosit în timpul unui discurs ţinut în Virginia de Vest la mijlocul săptămânii trecute (“Trebuie să îi ţinteşti pe cei care nu te tratează corect. Vom avea o relație fantastică pe termen lung cu China, dar trebuie să lămurim acest lucru. Trebuie să avem un echilibru”) este o altă dovadă că Trump ştie că are avantaj în faţa Chinei.

Planul lui Trump funcţionează. Până una, alta, strategia agresivă a liderului american şi limbajul său incendiar par să dea roade. În timp ce China a anunţat propria listă de tarife posibile, oficialii guvernamentali de nivel înalt de la Beijing au semnalat dorința de a-și revizui practicile comerciale din trecut, adică exact cele criticate vehement de Casa Albă. China se va deschide “pentru că este lucrul corect pe care trebuie să-l facă,” a scris Trump duminică într-un mesaj tweet optimist, adăugând că SUA şi China îşi pot rezolva disputele care au pus pe jar pieţele financiare, consumatorii şi companiile de pe întreg globul. “Un viitor extraordinar pentru ambele ţări!” a prezis liderul de la Casa Albă.

Şi tot pe Twitter, preşedintele american a menţionat că preţurile în scădere la aluminiu sunt dovada că politicile sale comerciale agresive funcţionează: “În ciuda tarifelor la aluminiu, preţurile au coborât cu 4%. Lumea e surprinsă, eu nu! O grămadă de bani vin în cuferele Americii şi Locuri de Muncă, Locuri de Muncă, Locuri de Muncă!”

Dacă ameninţările lui Trump vor forţa schimbări în relaţia economică bilaterală americană-chineză şi vor duce la deschiderea economiei chineze pentru SUA şi ceilalţi competitori, acest lucru va fi descris ca o victorie importantă pentru liderul republican. Mai mult, “unele ajustări ale practicilor injuste din trecut din partea Chinei ar restabili cel puțin un nivel de încredere între cele două țări,” a scris pentru Politico şeful de strategie globală de la Envestnet, Zachary Karabell.

Un analist olandez de la ING a recunoscut de altfel că preşedintele american ar putea ieşi “învingător în cea mai zgomotoasă ceartă” din ultimele două decenii, afirmând că există indicii că el joacă “un joc strategic inteligent.” Raoul Leering a scris că, în această dispută, Trump nu este deloc obtuz, ci şiret, şi că “alte țări depind mult mai mult de cererea americană de produse decât se întâmplă invers.”

“Este probabil ca China, în cele din urmă, să-și reducă pierderile și să fie dispusă să-i ofere ceva lui Trump,” a afirmat Leering, adaugând că “președintele american joacă un joc periculos, dar unul potențial recompensator pentru S.U.A.” Iar scopul final a lui Trump? Obţinerea de beneficii economice de la partenerii internaţionali ai Americii (sunt semnale că Uniunea Europeană va fi următoarea sa “ţintă” economică) şi, pe plan intern, o poziţie avantajoasă pentru Partidul Republican în alegerile cruciale de la începutul lui noiembrie.

Opţiunile Chinei. Experţii cred că Beijingul nu va fi atras uşor într-o dispută comercială cu principala putere economică a lumii, pentru că ştie că situaţia nu o avantajează. Oficiali chinezi au afirmat în ultimele zile că ţara asiatică se va apăra “cu orice preţ,” recunoscând însă că “nu avem de ales.” Un reprezentant al Ministerului Comerţului a spus: “Suntem de părere că America este foarte arogantă. Au luat o decizie greşită. Rezultatul este că se vor răni singuri. Dacă vor publica lista tarifelor de 100 de miliarde de dolari, China va fi pregatită. Nu vom ezita.. Nu vom începe un război, dar, dacă cineva o va face, vom încerca cu siguranţă să ne luptăm.”

“Credem că aceasta este o luptă între unilateralism și multilateralism, o luptă între protecționism și comerțul liber,” a spus oficialul chinez. “Acest lucru nu este bun pentru China sau pentru lume. Confruntaţi cu această problemă serioasă, trebuie să ne luptăm cu hotărâre”. Dacă însă lucrurile vor scăpa de sub control, care sunt totuşi opţiunile Chinei? Mai multe, însă toate comportă riscuri importante.

* Renunţarea treptată la cumpărarea de produse americane şi achiziţionarea de bunuri din alte ţări. Problema este că, în acest caz, opţiunile sunt limitate. De exemplu, în calitatea sa de cel mai mare cumpărător de soia din lume, China nu poate să renunţe prea uşor la importurile din S.U.A.. Motivul? Nu există suficientă ofertă în altă parte.

* Reducerea numărului de tururi organizate pe care grupurile de chinezi le fac în Statele Unite şi limitarea numărului de chinezi care studiază în America. Mai mult de jumătate din surplusul de 39 de miliarde de dolari pe care Statele Unite îl au cu China în domeniul serviciilor provine din banii cheltuiţi de turiştii chinezi care vizitează SUA şi de studenţii chinezi aflaţi la studii în America (anul trecut, după ce guvernul de la Seul a desfăşurat sisteme de rachetă americane în ţară, China a provocat pierderi mari hotelurilor, magazinelor şi altor companii din domeniul turismului după ce a oprit majoritatea vizitelor turiştilor chinezi în Coreea de Sud).

* Şicanarea companiilor americane care operează în China. China reprezintă o piaţă importantă pentru branduri americane precum Apple şi Starbucks, în timp ce mult mai puţine companii chineze au operaţiuni pe scară mare în Statele Unite. Autorităţile chineze ar putea determina companiile americane din ţara asiatică să-şi reducă o parte din operaţiuni, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în timpul disputei cu Coreea de Sud, când sentimentul anti-sud-coreean promovat de guvernul chinez în presa de stat a dus la scăderea vânzărilor de maşini Hyundai şi Kia, iar mai multe magazine ale companiei sud-coreene Lotte au fost închise. În cazul companiilor americane, însă, experţii avertizează că mişcarea s-ar putea întoarce împotriva economiei Chinei. Milioane de muncitori chinezi lucrează în fabrici ce produc pentru Apple sau Microsoft, precum şi în cafenele Starbucks din întreaga ţară.

* Beijingul poate bloca exportul de metale rare care joacă un rol crucial în realizarea telefoanelor inteligente, a motoarelor maşinilor electrice, hard-drive-uri, turbine eoliene, radare militare şi bombe inteligente etc. Publicaţia The Week afirmă că Statele Unite sunt aproape complet dependente de furnizorii străini pentru metale rare şi, mai important, aproape în întregime dependente de China pentru metalele rare care sunt transformate într-o formă finală și utilizabilă. Blocând aceste exporturi, China ar putea da peste cap lanţul de aprovizionare al Americii pentru produse de înaltă calitate, precum şi pentru industria de apărare. Iar observatorii sunt nervoşi pe bună dreptate: China a mai recurs o dată la această strategie, când a tăiat exportul de metale rare pentru Japonia si a provocat o dispută la Organizaţia Mondială a Comerţului. Japonia nu este însă SUA, iar o mişcare greşită ar putea avea repercusiuni chiar asupra companiilor din China (spre exemplu, cele care produc aparate iPhone).

* Renunţarea la achiziţia de titluri americane de trezorerie. E considerată “opţiunea nucleară” a Beijingului. China a acumulat titluri americane de trezorerie timp de decenii, care ajung acum la valoarea de 1.17 trilioane de dolari. Dacă Beijingul va cumpăra mai puţine titluri, Statele Unite vor fi nevoite să caute cumpărători în altă parte. Mişcarea este însă din nou prea riscantă pentru China, iar o vânzare a acestora va afecta valoarea titlurilor de stat chineze şi ar putea destabiliza moneda chineză în faţa dolarului american. Jeffrey Gundlach, de la DoubleLine Capital LP, a declarat de altfel că China poate folosi aceste titluri de trezorerie ca metodă de negociere, dar numai dacă nu le vinde. “Dacă le vând, nu au nicio ameninţare pe care s-o folosească,” a spus el.

Adevărul este că, în final, China nu poate impune tarife similare cu cele anunţate de Statele Unite, pentru că nu are de unde, iar opţiunile sale sunt relativ limitate. Declaraţia lui Donald Trump că Beijingul are mai mult de pierdut decât SUA într-un eventual conflict comercial este corectă, iar oficialii chinezi – combativi în declaraţiile oficiale, dar fără îndoială extrem de îngrijoraţi în spatele uşilor închise – sunt conştienţi de acest lucru. Aşa se explică, poate, de ce China a demarat în ultimele zile o campanie masivă de relaţii publice în Statele Unite şi Canada, apelând la firme de lobby, consultanţă şi media. De exemplu, Lu Shaye, ambasadorul chinez la Ottawa, a acuzat luni Administraţia Trump, într-un editorial pentru ziarul The Globe and Mail, de comportament “nebunesc” şi de încercarea de sabotare a Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Apelul pe care reprezentantul chinez l-a făcut  guvernului de la Ottawa, de a sprijini China în conflictul cu Statele Unite, trebuie înţeles mai ales prin prisma faptului că Beijingul realizează că nu poate ieşi victorios din disputa comercială cu Statele Unite şi caută aliaţi. China a făcut un apel similar şi către Uniunea Europeană.

Războiul vorbelor. Până una, alta, este într-adevăr vorba de un război comercial, aşa cum s-au grăbit să afirme diferiţi ziarişti şi experţi economici? Răspunsul la această întrebare trebuie căutat tot în atitudinea abordată de liderul american şi în tacticile sale provocatoare. Prin exercitarea unei presiuni constante asupra Chinei, Trump menţine discuţia în spaţiul public – lucru care serveşte perfect planurilor sale – şi sporeşte tensiunea asupra ţării asiatice.

În acelaşi timp, Trump a repetat recent că nu suntem într-un război comercial cu China, căci acesta a fost pierdut cu mulţi ani înainte de către nesăbuiţii sau incompetenţii care au reprezentat SUA.” Căci, dincolo de orice, niciuna dintre măsurile anunţate cu mare tam-tam de preşedintele Trump – şi întoarse apoi pe toate părţile de media care pare să sugereze că războiul comercial a început deja – nu sunt decât la stadiul de propuneri. Consilierul pe probleme economice al lui Trump, Larry Kudlow, a ţinut de altfel să liniştească lumea vinerea trecută, afirmând că impunerea de tarife importurilor din China “este doar o idee propusă. Nimic nu s-a întâmplat. Nimic nu s-a executat.” El a ţinut însă să precizeze că “Trump nu glumeşte” şi că “e o problemă cauzată de China, nu de preşedintele Trump.”

La rândul său, reprezentantul comercial Robert Lighthizer a spus că “niciun tarif nu va intra în vigoare până ce respectivul proces nu e complet,” iar administraţia americană nu a oferit niciun termen precis. Americanii pot să trimită opinii legate de lista tarifelor propuse de Administraţia Trump până la 11 mai, o audiere publică pe marginea subiectului fiind programată de Office of the U.S. Trade Representative patru zile mai târziu. Cel mai probabil, impunerea de tarife suplimentare nu va intra în vigoare înainte de sfârşitul verii. Acest lucru le oferă celor două ţări timp relativ suficient pentru a-şi rezolva disputa.

Nu este exclus ca tensiunea din aceste ultime zile să se stingă în următoarea perioadă. În spatele uşilor închise, reprezentanţi americani şi chinezi sunt angajaţi deja în discuţii pe acest subiect. În plus, deşi este descris ca Al Treilea Război Mondial, iar cifrele vehiculate ne sunt prezentate ca unele catastrofice, conflictul economic dintre Statele Unite şi China implică numere relativ mici dacă le comparăm cu dimenisunea uriaşă a economiilor celor două ţări.

Experţii consideră că tarifele sunt un mijloc greşit de a rezolva chestiunile comerciale dintre Statele Unite şi China. Ele vor provoca dureri inutile consumatorilor, companiilor şi economiei mondiale. Aşa cum susţin mulţi specialişti, singurul mod de a câştiga un război comercial este să nu-l declanşezi. Observatorii, însă, par să nu ia în calcul că, pentru preşedintele Donald Trump, adoptarea unei atitudini agresive este parte a strategiei personale de a-şi intimida adversarii şi de a-i face să cedeze înainte ca războiul să înceapă cu adevărat.

Surse: Market Watch, Forbes, CBS News, Barrons, The Week, CNBC, Bloomberg, Yahoo, CNN Money, ABC, Brookings Institution, Washington Post, USA Today, Reuters, Politico, AP, The Globe and Mail

Sursa Foto: Pagina de Facebook Donald J. Trump