Drumul catre un razboi comercial si cum ar fi afectata Romania

SUA au anuntat noi tarife la importurile din China; Beijingul pregateste masuri de retaliere. Aceasta axa de conflict comercial ascutit nu este singura.

Citeste toate textele scrise de Daniel Daianu pentru Ziare.com

Vizita lui Jean Cluade Juncker, presedintele Comisiei Europene, la Washington s-a soldat cu un armistitiu privind tarifele aplicate la automobile – americanii reproseaza europenilor ca ar beneficia de o asimetrie majora in acest domeniu.

Sa amintim ca SUA au renuntat la incheierea TTIP (acord de comert si investitii intre SUA si UE), ca au denuntat NAFTA (acordul de comert liber nord-atlantic) ca si TPP (acordul comercial transpacific), ca au exprimat rezerve mari fata de aranjamentele multilaterale conscarate dupa Al Doilea Razboi Mondial, calul de bataie fiind ca numerose tari au practici “incorecte”.

FMI a publicat estimari potrivit carora escaladarea masurilor protectioniste ar taia cca 0,5% din PIB-ul mondial; este de notat ca acest impact ar fi numai debutul.

Incotro se indreapta aceasta morisca?

Economia globala se va fractura

Cateva repere istorice pot ajuta deslusirea unei logici a miscarii faptelor.

Dialoguri mai mult sau mai putin tensionate, neintelegeri au insotit rundele de liberalizare a comertului mondial dupa Al Doilea Razboi Mondial, ca si perioadele dintre acestea. Intre SUA si UE, dezacorduri au presarat relatiile comerciale decenii la rand.

Sa ne gandim la mari dispute privind alimentele modificate genetic, accesul marilor companii din domeniul comunicatiilor pe Piata Unica, evaziunea fiscala practicata de multinationale, subventii la produse agricole (practicate pe ambele maluri ale Atlanticului), subventii in industria aeronautica (cu protagonisti Boieng si Airbus) etc.

Dar pana la Administratia Trump nu au fost puse la indoiala multilateralismul ca principiu ordonator al regimului comercial international, relevanta acordurilor multilaterale (gestionate in principal prin intermediul Organizatiei Mondiale a Comertului (WTO).

Daca acest principiu trece in irelevanta si este inlocuit de “bilateralism” si “plurilateralism”, economia globala se va fractura (se vor forma blocuri comerciale – UE este deja unul) si conflicte vor prolifera.

Un veritabil razboi comercial ar insemna bariere tarifare si netarifare in crestere, politici de castig de avantaje prin “saracirea vecinului” (beggar your neighbor policies).

Istoria dovedeste ca o asemenea dinamica aduce prejudicii pe scara larga si ar alimenta tensiuni, nu numai comerciale.

Care este fundalul pentru o astfel de turnura?

Voi repeta cateva ganduri exprimate cu alte prilejuri (vezi si “Ordinea mondiala incotro?“):

– SUA par tot mai ingrijorate de puterea economica si tehnologica (plus militara) a Chinei, privita ca rival geopolitic;

– ratiuni de securitate nationala (militara) se materializeaza in masuri de a diminua transferul de tehnologie (nota bene: si UE este tot mai preocupata de achizitii facute de companii chineze in Europa);

– transferul de know-how (tehnologie) implica regimul drepturilor de proprietate intelectuala;

– in sfera inteligentei artificiale (AI), mari competitori sunt SUA si China; UE nu prea conteaza in acest domeniu. Si de aici extragem importanta acordata implicatiilor asupra capabilitatilor tehnologice si militare;

– exista un curent in crestere de judecare a relatiilor internationale prin prisma lui “Realpolitik”, a unui amalgam de pragmatism si “egoism” ce aduce in prim plan interese nationale, judecate in mod ingust. Erodarea multilateralismului, a relatiei trans-atlantice exprima aceasta tentatie/tendinta – dar chiar si asa, este greu de admis numirea UE (de catre Washington) ca fiind “foe” (dusman) comercial.

– SUA au temei sa dojeneasca state europene pentru nivelul cheltuielilor de aparare (sub 2% din PIB); este vorba de angajamente in cadrul NATO si este de amintit ca Robert Gates, fiind secretar de Stat (ministru) la Pentagon, a reprosat acest “subefort” europenilor, cu ani in urma. Altfel spus, un avertisment venit inainte de Administratia Trump.

De ce sa na ingrijoram

Ce are de ce sa ingrijoreze pe cei care pretuiesc relatia transatlantica (Romania are un interes funciar din acest punct de vedere) sunt tonul si directia discutiilor dintre Washington si Bruxelles, alias mari capitale europene, aparitia unui deficit de incredere.

In Europa exista un curent de gandire (l-am remarcat si la reuniune anuala a Consiliului European pentru Relatii Externe, in diverse publicatii) care pledeaza pentru o ranforsare a capacitatii de aparare a UE, aducandu-se argumentul ca “nu ne mai putem bizui pe americani”.

Dar una este sa cresti capacitatea de a raspunde la amenintari, in cadrul cooperarii de ansamblu (mai ales prin NATO) si altceva sa actionezi in sensul unei rupturi, chiar daca nu formale. Aici este o mare incercare pentru SUA si Uniune, deopotriva.

Exista si o problema care tine de modul de a se discuta/negocia. Sunt aduse ca exemple reuniunile G-7 din Canada si summit-ul NATO ultim de la Bruxelles. Si sunt de inteles sentimente si reactii fata de un ton si mod de conversatie neobisnuite in diplomatia la nivel inalt, mai ales intre “aliati”.

Dincolo de ce poate fi tare neplacut pentru unii dintre participantii la aceste discutii, este faptul ca se aluneca intr-un teritoriu al confruntarii ce poate ofusca distinctii care au modelat, in istoria moderna, aliante politice si militare, au evidentiat prieteni si aliati vs. oponentii ideologici si inamici.

Aceasta situatie are de ce sa ingrijoreze in modul cel mai inalt, nu mai putin Romania.

Revenind la chestiunea comerciala, este de notat:

– mai bine de 2/3 din comertul nostru se desfasoara cu state membre ale UE; intr-un fel suntem protejati in contextul unei escaladari a protectionismului; dar relatii comerciale si cu alte state (din afara UE) merita sa fie dezvoltate, daca sunt profitabile;

– in lanturile de productie crosfrontaliere este bine sa detinem pozitii cat mai putin expuse barierelor comerciale;

– bariere netarifare exista si in cadrul UE; bariere netarifare alimenteaza disputa comert liber (free) vs. comert echitabil (fair), pe care marseaza puternic Washingtonul;

– daca industria auto (mai ales) si alte sectoare din Europa vor fi lovite, va suferi si Romania, intrucat avem productie interna ce se leaga prin lanturi de valoare cu cea europeana;

– un razboi comercial de durata va lovi activitatea economica mondiala, implicit si Romania; ar accentua politici de curs de schimb (devalorizari) ca “arme concurentiale”, ar mari instabilitatea in sistemul financiar international.

Conflicte comerciale intensificate ar stimula tensiuni si in alte domenii. Romania ar avea de conciliat loialitatea ca stat membru al UE cu cea derivata din parteneriatul strategic cu SUA. Sa speram ca nu se ajunge la un razboi comercial veritabil, catre toate azimuturile.

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *