Hotii de cadavre. Cui folosesc informatiile false, isteria si frica

“Vine, vine criminalul! “. In direct, mamei, tatalui, colegilor de scoala si prietenilor Alexandrei li s-a spus ca fata a murit incercand pana in ultima clipa sa isi salveze viata si strigand. Am auzit cu totii strigatul, dar pana sa intelegem ca e gresit sa tragem cu urechea la suferinta oamenilor care tocmai pierdeau totul, politicienii au furat cadavrul si l-au jucat pe bucati.

Tragedia de la Caracal nu s-a incheiat odata cu crima.

In urma celor doua fete, parintii, bunicii, cei apropiati incep sa isi piarda viata, secunda cu secunda.

In urma deznadejdii Alexandrei de a nu fi putut fi salvata raman fricile noastre de a ne lasa copiii singuri, disperarea de a le instala tot felul de aplicatii pe telefon, de a le tipa in 10 minute, isteric, ca nu trebuie sa se urce cu ciudati, violatori si criminali in masina. Pentru ca trebuie sa invete sa-i recunoasca, sa si-i intipareasca pe retina, iar daca totusi le ies in cale sa isi sune mama, nu Politia.

Din noi vorbeste frica.

Iar marea responsabilitate a autoritatilor era, dupa ce nu au reusit sa o salveze pe Alexandra, sa ne asigure ca pe copiii nostri ii vor putea salva. Pentru ca altminteri, in clipa in care frica e cea care ia locul increderii, terenul e fertilizat pentru toate manipularile.

Cum s-a ajuns aici? In cateva etape, menite sa dea timp politicienilor de la Putere sa se puna la adapost.

Manipularea si fake news-urile reusesc si creeaza pagube consistente atunci cand instinctul multimilor de a se lasa prada conspiratiilor este alimentat de institutii/autoritati, tocmai acelea care, in virtutea regulilor si procedurilor, pot si trebuie sa spuna adevarul.

Or, cand institutiile se contrazic, dau informatii neasumat, pe surse, cand oamenii care le reprezinta comunica emotii – furie, suferinta, resentiment, frustrare – in loc de informatii lucide si asumate, inseamna ca statul creeaza o uriasa bula de fake news.

Cam asta se intampla inca in cazul Alexandrei, iar efectele sunt grave:

* Distrugerea increderii in institutii, care duce la

* Frica generalizata, care creeaza

* Conspiratii si adevaruri personale, incompatibile, care

* Polarizeaza societatea.

Aceste zgomote si adevaruri partiale, cu invelis emotional, fertilizeaza terenul pentru manipulare.

Cu cat mai mult zgmot, cu cat mai multe voci suprapuse, cu cat mai multe comitete si comisii, cu cat mai multe sedinte si intruniri, cu cat mai multe referendumuri, cu atat responsabilitatea se pierde pe traseu, iar fricile atavice pun stapanire pe oameni.

Nicio tara nu rezista lipsei de incredere in institutii.

Nicio societate nu ramane in picioare, dupa ce fiecare membru al ei incepe sa creada ca nu se poate salva decat singur, in vreme ce autoritatile ii fac rau.

Nicio mama nu isi mai poate pastra mintea sanatoasa dupa ce copilul alteia a murit asa cum a murit Alexandra, sperand ca, daca ea a facut ce trebuie, oamenii mari o vor salva.

Niciun om nu mai poate dormi, citi, nu mai poate lua pauza de la frica, stiind ca fata lui a plecat din sat spre scoala de la oras.

Dupa ce au capusat institutiile si le-au deturnat de la rostul lor, dupa ce le-au infestat cu pile si impostura, nu le-a ramas decat sa rupa toate lianturile de incredere si sa fure cadavrul, pentru ca numai daca ne e cumplit de frica sa traim impreuna in aceeasi tara vor castiga.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste continuarea acestui articol… .

Sursa/Ziare.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *