Înainte de a fi corupți, au fost colegi cu noi, au capsat documente în dosare cu șină, au mâncat la cantina instituției meniu la ofertă, au mers și ei cu metroul

Coruptie

Foto: Guliver Getty Images

Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute în politică pe arena dezbaterilor publice. Uneori am impresia că vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicată și stârnește pasiuni interesate. Până la urmă, ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? – parafrazând o celebră zicere postrevoluționară. Dacă ne ducem la DEX o să vedem că vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.

 Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativă aflăm ca infracțiunea de corupție de fapt privește o paletă mai largă de infracțiuni începând cu darea și luarea de mită, spălarea de bani, furt, fraudă, favoritism, clientelism, evaziune fiscală etc. Mai aflăm că poate exista mica corupție, dar și marea corupție. Mica corupție este specifică oamenilor mici, obișnuiți, așa ca noi, cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolată și un pachet de cafea la profesorii copiilor să-i treacă clasa. Marea corupție însă e cu totul și cu totul altceva, este apanajul oamenilor mari, după cum îi spune și numele, oameni mari cu cifre mari. Să zicem că ne-am lămurit oarecum în privința aspectelor de bază, însă cine sunt acești oameni care fac marea corupție? În primul rând corupția nu este un fenomen specific numai țării noastre, este o activitate internațională, am învățat asta din dosarul Microsoft. Și nu numai. Diferența de bază este în valoarea sumelor vehiculate.

Corupții nu sunt niște extratereștri, sunt oameni ca noi proveniți din sistemul societății noastre. Înainte de a fi corupți au fost colegi cu noi, au capsat documente în dosare cu șina, au mâncat la cantina instituției meniu la ofertă, au mers și ei cu metroul odată. Apoi au dispărut în mod subit, avansând cu rapiditate pe scara ierarhică, lăsând în urmă un murmur de uimire. 

Tineri ambițioși și determinați, oameni de viitor. Nu se știe cine i-a avansat, de ce i-a avansat, ce anume i-a recomandat pentru avansare și nici măcar ce fac în noua poziție. Se știe că, dintr-un terchea-berchea a ajuns mare jupân. De multe ori lupii tineri îi mănâncă repede pe cei din jurul lor și încep repede să-și conceapă propria curte de apropiați. Aerul rar din sferele puterii îi face atotștiutori, aroganți, tupeiști. Sunt foarte buni manipulatori, nu au empatie deloc, încearcă să-și impună modul de gândire cu scopul de a-și atinge interesele. Nu au nici un fel de înțelegere pentru subordonați decât dacă aceștia sunt obedienți până la umilire. Un astfel de personaj mi-a cerut să-i fiu loial, să-i fiu loial lui personal, din păcate pentru mine eu nu am înțeles, eu credeam că trebuie să-mi fac sarcinile de serviciu, să-mi urmăresc fișa postului etc. A trebuit să plec.

Colectivul se conduce prin încurajarea delațiunilor între colegi și a nerespectării ierarhiilor din subordinea sa. Nimeni nu are voie sa ia legătura cu superiorii personajului corupt. El oricum este avizat imediat de protectorii pe care îi are dacă cineva din structura lui mișcă în front. Cum se spune, ești lovit de nici nu știi ce te-a lovit. Apoi se începe marea reforma care poate lua și forma unei restructurări. Trebuie promovați tinerii, în felul asta sunt marginalizați cei cu experiența sub reproșul ca sunt învechiți și neadaptați. Cei vechi, dacă au și expertiză, sunt greu de încălecat și atunci trebuie eliminați sau reduși la tăcere, în locul lor sunt promovați tineri fără experiență, mai ales cu privire la riscurile expunerii la ilegalități. Cei noi sunt naivi și au impresia că e șansa vieții lor să se afirme, rămân recunoscători binefăcătorului lor până la slugărnicie. Cine are calitățile astea merită să fie promovat, ceilalți sunt oameni dificili, greu de lucrat cu ei. 

 În instituție se instaurează serios frica. Apoi trebuie identificate sursele de corupție, în general sunt achizițiile sau vânzările în funcție de specificul instituției. Corupții sunt oameni cu un curaj nebunesc, un tupeu ieșit din comun, nu au frică de nimic și în general au deplină încredere în capacitățile lor de a păcăli sistemul. Încep prin a face infracțiuni mărunte, nu sunt prinși, nu sunt demascați și capătă curaj. Își caută parteneri de escrocherii, își plătesc protectorii pe care ajung chiar să-i șantajeze, treaba merge înfloritor. În structura lor, nimeni nu crâcnește, toți îi sunt datori marelui șef pentru promovări nemeritate, pentru menținerea pe poziții abuzive etc. Subalternii continuă să se denunțe între ei, având impresia că fac bine instituției, și să facă sluj la ușa coruptului fiindcă au familie de întreținut acasă. Fetele mai deschise la cap nu refuză nici o aventura romantică la un team-building nevinovat de două-trei zile prin locații de neuitat.

E garanția că vor rămâne și vor fi promovate. Pe de altă parte, coruptul are grijă să nu se expună, creează un zid de suspiciuni și neînțelegere între el și subalternii lui. Ei practic nu știu mare lucru despre el, iar el știe totul despre ei. Apoi intră în liga mare și începe să exerseze marile lovituri, comisioane la achiziții, paradisuri fiscale, corupție la nivel înalt, poate și un pic de politică.

Corupții sunt persoane cu o stimă de sine foarte mare care se văd deasupra muritorilor de rând, de multe ori sunt rasiști și misogini. Se înconjoară cu mediocrități pe care să le domine. Dacă încerci să le explici o situație care necesită înțelegere, îți răspund ca ești patetic. Ei nu au sensibilitate, compasiune, toleranță, calități care definesc esența omului normal.   

Într-o zi frumoasă de vara se strică vremea brusc și Coruptul este săltat de la serviciu de mascați. Procurorii sapă și încep să dea de toate mizeriile marelui șef. Aflăm la un moment dat că a dat cel mai mare tun din istoria instituției. Suma prejudiciată este colosală, este vorba de prejudiciu însușit de Corupt, dar și de paguba făcută de acesta din cauza managementului defectuos. Întreprinderea nu mai are bani, trebuie făcute concedieri, oamenii rămân pe stradă. Toată lumea este de acord că a fost un dezastru. Cum a fost posibil așa ceva?

Dacă s-ar face din timp în cadrul instituțiilor activități profesioniste de Resurse Umane, de evaluare psihologica, asemenea oameni nu ar mai fi promovați. Toți corupții ăștia sunt psihopați care ar putea fi identificați din timp. Nu ar trebui uitați nici cei care i-au susținut, cei care i-au promovat, dar și cei din structura care prin obediența lor și lipsa de verticalitate au permis unui corupt ordinar să distrugă. Asa că nu, nu sunt de acord că fenomenul corupției este numai despre niște oameni lacomi care se descurcă în viață, este vorba inclusiv despre noi, noi cei care îi lăsăm sa se cațăre în poziții în care au acces la resurse nelimitat. Colectivitatea trebuie să-și asume faptul că nu trebuie sa mai tolereze acest fenomen, dar nici manifestările lui timpurii.Trebuie să sară în ajutorul unui coleg hărțuit și amenințat fără motiv, trebui să descurajeze delațiunile și bârfele, trebuie să aibă coloana verticală și să ia atitudine din prima clipă.

Degeaba susținem lupta împotriva corupției și suntem de acord că e un cancer care ne macină dezvoltarea societății, dacă la locul de muncă nu luăm atitudine împotriva nedreptăților.

Din punctul meu de vedere, toți cei care știu și tolerează acest tip de comportament sunt la fel de vinovați ca și persoana coruptă direct, toți se fac vinovați de complicitate și tăinuire.

Corupția nu este un fenomen apărut din senin, este o boala netratată la timp care poate fi prevenită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *