Incredibila lume în care trăim

Incredibila lume în care trăim este, în profunzimea sa,
departe de cea pe care o ştim. Ne trăim viaţa înconjuraţi de nevăzut, de
organisme şi vieţuitoare nedescoperite încă, invizibile ochiului nostru, poate
aflate chiar pe ori în corpul nostru. Planeta se află într-o permanentă
mişcare, trăieşte şi respiră ca un adevărat organism singular exact la fel cum
facem şi noi, însă la o scară infinit mai mică. Toate acestea pot fi explorate
mai clar prin ochiul unui fotograf-cameraman atât de profesionist încât să te lase cu
gura căscată. Câţi dintre noi ne-am gândit că atunci când ne mănâncă pielea, în
sensul cel mai propriu, de fapt suntem gâdilaţi de o vietate neştiută şi
nedescoperită, poate microscopică de-a dreptul şi care din când în când mai
are şi tupeul să iasă la suprafaţa epidermei pentru a lua o gură de aer ?
Cel căruia îi datorez minunatele fotografii din acest
articol este Louis Schwartzberg, cunoscut şi ca Louie Schwartzberg, un regizor
şi producător american în vârstă de 64 de ani, un adevărat pionier în domeniul
filmării lente (time-lapse). El este, de altfel, ţineţi-vă bine, singurul
operator de imagine din lume care filmează astfel 24 de ore din 24, 7 zile din
7 de mai bine de trei decenii. Asta înseamnă că este un meseriaş în domeniu şi
un îndrăgostit de ceea ce face. El este un notoriu colaborator al studiourilor
National Geographic şi Discovery Channel, având în CV-ul său o filmografie întinsă
pe durata a 38 de ani (1977-2014). Evident că atunci când ai o astfel de
activitate prodigioasă vin şi recunoaşterile meritelor pe tărâmul filmului
documentar, din 1989 până în 2013 neexistând practic doi ani parcurşi fără să
nu fie recompensat cu un premiu în domeniu. Amintesc doar premiul Emmy (1992)
obţinut pentru documentarul “Oceans of air” realizat în colaborare
cu Discovery Channel şi
AwareGuide Editor’s Choice for Top
Transformational Film of year obţinut pentru documentarul “Wings
of life”. Recunosc că nu am mereu răbdarea necesară vizionării unui
documentar până la capăt, mă pierd deseori în preocupările vieţii cotidiene sau
prefer să defavorizez filmul documentar în faţa unui film artistic de calitate
până la urmă. Suntem atât de limitaţi atunci când vine vorba de gestionarea
timpului care ne subjugă viaţa încât pierdem de multe ori adevăratul sens al
lumii înconjurătoare în care trăim, cel care ne face să respirăm, să mâncăm, să
iubim. 

Suntem creaţia acestei lumi sau noi înşine o construim pe  zi ce trece? De unde venim, totuşi, şi unde
mergem?
Suntem stăpâni pe propria viaţă sau ne scapă printre degete ca
într-un deja-vu plictisitor care ne ţine prizonieri în loc exact ca într-o
buclă a timpului? These are the questions care ar trebui să nu lipsească din
interogatoriul nostru zilnic adresat eului atât de încercat.

Cu toate acestea mi-am făcut răgaz pentru a urmări cu atenţie ce are de spus aceată
somitate, prin intermediul site-ului TED.com pe care vi-l recomand cu cea mai
mare căldură şi la care sunt abonat. Găsiţi aici tot felul de studii de
specialitate, adevărate potenţiale răspunsuri la multe dintre întrebările la
care fac referire.

Dincolo de serviciul la care alergăm în fiecare zi ca nişte
roboţi metodic programaţi, de sentimentele de dragoste pe care le nutrim pentru
persoana iubită şi de simţul estetic care ar trebui să zacă în fiecare locuitor
al acestei planete atunci când s-ar cuveni să se privească dimineaţa în oglindă
şi seara înainte de culcare, cred că am putea să ne mai îmbogăţim cunoştinţele
despre Pământul pe care păşim în tot acest timp. Acest Pământ, iubita noastră
Terra musteşte de secrete care, probabil, nu vor fi descoperite niciodată.
Această planetă ne-a dăruit bucuria vieţii şi speranţa zilei de mâine. Din
păcate, o rănim cu o încăpăţânare greu de înţeles şi o batjocorim fără sens.
Suntem, în aceste momente, nişte infractori demni de a fi pedepsiţi pentru
faptele noastre aşa cum netrebnicul care înjoseşte o femeie frumoasă
(considerând că toate femeile sunt frumoase) merită să zacă în cea mai
întunecată închisoare construită special undeva departe în galaxie.

Haideţi să păstrăm Pământul şi pentru generaţiile care vor
urma şi să îl călcăm mai cu blândeţe! În spinarea lui trăim cu toţii!

Autor: Bogdan Băbărelu
Bogdan Băbărelu, din Slatina, judeţul Olt, este profesor de matematică, absolvent al Universităţii din Craiova

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *