Mai e ceva de facut? Si daca da, ce?

Pe masura ce devine clar ca guvernantii i-au mintit pe romani de-au inghetat apele in plina vara si ca, dupa ce i-au batut si gazat, incearca sa scape de consecinte, oare cum ar fi bine sa se raspunda? Pot fi iertati?

Ingrijorat de cariera sa care, inexorabil, se apropia de sfarsit, seful jandarmeriei a apelat la steagul national, la icoane si la iertare. Cum de le-a uitat cand a ordonat ciomagirea romanilor? A unor ziaristi, precum prietenul meu Cristi Stefanescu, impreuna cu care, cu putin inainte, filmasem si comentasem protestul romanilor reunificati in Piata Victoriei? Unde au fost valorile lui cand trupele din subordinea sa dezonorau haina militara, gazand cetateni, cu tot cu mame cu copii, cu straini, cu vaduve si orfani?

Sa fi pus oare mana acest ins ros de ambitii si sadism, invocand icoane, pe Sfanta Scriptura? Sa nu fi stiut ca Biblia ii interzice explicit si categoric sa-i trateze rau pe cei mai slabi dintre cei slabi? In speta pe straini si pe orfani, pe vaduve si pe saraci? Si daca n-a stiut, cum de a ajuns sef?

Poate in baza traditiilor inumane ale jandarmeriei, implicate nu de azi de ieri in crime si faradelegi antiromanesti si anticrestine, intre care si in Holocaust? Sigur, nu Cucos e principalul vinovat al barbariei dezlantuite la 10 August. Prea putini se mai indoiesc ca regimul Dragnea a premeditat crimele cu scopul slutirii imaginii Romaniei reunificate in protest pentru salvarea justitiei si anticoruptiei. Ca le-a pregatit indelung si minutios, inclusiv in aspectul lor mediatic.

Altfel n-ar fi fost trimisa si “parasita” in pustiul “huliganic” o femeie-jandarm spre a fi controlat batuta, intr-o maniera cat mai vizibila, mai bine filmata. Altfel n-ar fi fost staruitor si sistematic expusa la televiziunile arondate, spre a fi utilizata ca alibi pentru barbarii si ca prilej de agitprop menit sa semene confuzie, sa disculpe faptasii, sa dea vina pe nevinovati.

Sistemele totalitare se bazeaza toate pe teroare de tipul celei dezlantuite de jandarmi in capitala, pe manipulare si diversiune in genul celor practicate de aceste televiziuni.

In fapt, degenerarea in brutalitati de epoca de piatra a unui protest urias, eminamente pasnic, prin intermediul unor instigatori profesionisti fusese previzibila din riguroasa pregatire televizata a atmosferei. Televiziunile de propaganda si linsaj reprodusesera insistent, ca un soi de tir de baraj pregatitor al asaltului final, declaratiile demente ale unor insi obscuri ori ilustri necunoscuti, mediatizati spre a acredita si raspandi o prezumtiva, dar inexistenta propensiune spre violenta a protestatarilor.

Apoi difuzasera necritic o conferinta de presa a jandarmeriei, ea insasi inexplicabila in contextul pasnicelor proteste romanesti din ultimii ani.

Ce contrapune puterea acestei realitati, indicand clar conspiratia regimului Dragnea, ai carui piloni, de la seful infractor al PSD la prietena lui ministru de interne si de la prefect la ofiterii vinovati trebuie urgent demisi? Ii contrapun televiziuni, politicieni, ziaristi cumparati si un narativ bazat, ca si sintagma statului paralel, pe conspirationism.

Intrucat vuvuzelele regimului, de felul europarlamentarului Mircea Diaconu, sunt incapabile sa distruga imaginile bastonadei jandarmeriadei gazand oameni pasnici cu mainile ridicate si lovind bestial in cap femei, propaganda incearca din rasputeri sa acrediteze existenta unei imaginare contraconspiratii justificatoare de brutalitati. A unui presupus, in fapt imaginar complot antiputere. Si sugereaza ca a fi impotriva acestei puteri ar fi un semn al dezbinarii. Nimic mai fals si mai grotesc.

In realitate, mesajul transmis de oamenii iesiti cu sutele de mii in strada in Bucuresti, in tara si in lume e edificator. Am aflat astfel, in pofida tentativei disperate a regimului de a-l perturba ca, daca facem abstractie de patura subtire a oligarhiei cleptocratice si a nomenclaturii securisto-militare, majoritatea covarsitoare a romanilor nu vrea asiatizarea tarii, ci un stat european, fiind, ca atare, puternic unita impotriva unui regim Dragnea cotat de multi, nu fara temei, drept criminal.

De aici si semnalul salutar, politic inteligent, desi nu lipsit de motive egoiste, lansat de Ecaterina Andronescu intr-un tarziu, daca nu chiar prea tarziu pentru PSD. Cum, prin urmare, sa i se raspunda regimului Dragnea? Poate fi iertat? Sau e vital ca guvernantii sa fie nu doar debarcati, ci si pedepsiti?

Evident, chiar daca absolut necesare, demisiile mai-marilor regimului nu rezolva suficient. Fara dreptate, realizata inclusiv prin boicotarea televiziunilor-curea de transmise-ale regimului, tara n-are cum sa se faca bine. Nici sa evite noi violente, prin forta si natura lor dezinhibanta, mai ample decat cele de la 10 august.

Raufacatorii, indiferent daca au participat operativ la barbaria din Piata Victoriei, ori doar au insotit-o si planificat-o din birou, “pana la trei dimineata”, trebuie urgent arestati, judecati si condamnati. Caci nimic altceva nu poate izbavi Romania de riscul unor viitoare confruntari soldate cu varsari de sange de amploare. Nimic altceva nu-i poate reface tarii reputatia si imaginea externa. Nimic altceva nu-i va salvgarda democratia, economia, statutul european si atlantic.

Dar cum pot fi trasi la raspundere potentati iresponsabili, ce nu se lasa demisi? Perpetuarea lor la butoane nu e o fatalitate. Romanii au puterea de a-si determina soarta. Cum? Evitand fatalismul, indiferenta si lehamitea politica. Respingand perfectionismul si refuzand sa se mai lase demobilizati. Cerand tenace si perseverent socoteala si puterii, si partidelor opozitiei. Revendicand rapida unificare a celor din urma si urgenta activare a sindicatelor in vederea organizarii, la nevoie, a unei greve generale. Pedepsindu-i cu dispret, izolare sociala si boicot pe cei care ignora aceste revendicari si incearca sa-i dezinformeze si sa-i mancurtizeze. Si apeland la aliatii PSD si la forurile internationale sa puna capat indolentei lor sinucigase fata de insolenta si faradelegile dragniote.

Unele din cele mai dragi sintagme ale propagandei regimului PSDist afirma, fals, ca, pasamite, nu s-ar mai putea face “nimic”. Ori ca “n-ai cu cine sa-i inlocuiesti”. Ca “toti sunt o apa si-un pamant”. Ca “nu mai vrem raul mai mic”. Nu-l vrea nimeni. Dar trebuie adesea acceptat pana se trece puntea. Apoi, nu sunt toti la fel de vinovati, chiar daca nimeni nu-i perfect. Cu atat mai putin presedintele, care are cel putin virtutea de a spune, fie si tardiv, adevarul.

Din Cartea Iesirii din robia egipteana reiese ca libertatea are prioritate. Ca demnitatea trebuie redobandita spre a nu se mai rataci in pustiu, in loc sa se gaseasca drumul catre adevar si dreptate.

Petre M. Iancu

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *