Medicul fals si pacientii multumiti de el

Aflam din presa ca a mai aparut un medic fals in peisajul romanesc. Si era normal sa apara: din cati s-au perindat pana acum, nu stiu sa fie vreunul condamnat – poate o fi fost si n-a aflat lumea. Nici Ministerul Sanatatii, nici Ministerul de Interne, nici altii n-au luat masuri sa nu apara asa ceva. Ca dovada, cum spuneam, s-a mai ivit unul.

Sa nu credeti ca respectivul a facut pe medicul undeva, intr-un fund de tara, intr-o comuna uitata de lume. Evenimentul s-a petrecut la Predeal, statiune de elita a Romaniei, una din perlele Carpatilor.

Cazul este dezarmant. Individul nu s-a dat medic ca sa primeasca “plicul”, nici nu si-a falsificat diploma si nici nu este unul din cei care au ceva scoala de profil, dar nu destula. Respectivul este un sot iubitor, gata sa-si ajute la nevoie sotia, dansa doctor de familie cu acte in regula, iar dansul programator IT.

Adesea, pacientii au nevoie de retete, nu de consultatii

Asadar, sotul iubitor se prezinta in orele de consultatii la cabinetul medical, pentru a elibera retete, trimiteri la specialisti, trimiteri pentru investigatii, toate in locul sotiei si cu parafa ei. Treaba merge struna, iar sotul are o motivare naucitoare: “Trebuie un medic inlocuitor, pe care nu-l putem gasi”.

Iar pacientii, cei care ar trebui sa se revolte primii, sunt – culmea! – multumiti. Ei pentru asta venisera, pentru trimiteri si retete compensate sau gratuite. Si asta au obtinut. In capul multora, chiar acesta ar fi rolul medicului de familie: sa elibereze retete si trimiteri. Cine are nevoie de consultatie sa mearga la specialist, acolo unde il trimite programatorul IT, in baza biletului parafat de el.

N-as vrea sa generalizez, cunosc medici de familie care isi fac treaba cu pasiune, dar nici nu pot sa neg ca, adesea, pacientii aflati la rand la un asemenea cabinet sunt veniti numai pentru reteta sau trimitere si mai rar pentru o consultatie.

Regula este clara: reteta este valabila o luna, uneori doua sau trei, si, chiar daca suferi de o boala incurabila, tot vii periodic sa-ti dea medicul alta la fel. Iar de aici si pana la reteta eliberata de oricine altul decat medicul, nu-i decat un pas.

Dispret pentru diploma

Te ingrozesti si te intrebi: cine este oare de vina? Pacientii care accepta fara sa cracneasca? Medicul de familie, posesorul unei dipolme universitare pe care o trateaza cu dispret? Sotul iubitor care isi bate joc de studiile, profesia si, pana la urma, de cariera sotiei? Autoritatile care ori nu observa, ori se fac ca ploua?

Cred ca toti la un loc. Pentru respectiva doamna medic de familie, diploma universitara este ceva situat intre un trofeu de vanatoare si un permis auto. Pe de o parte, te fandosesti cu faptul ca l-ai dobandit, pe de alta parte iti da niste drepturi, ca permisul de conducere, cel de portarma sau chiar biletul de tramvai.

Poate doamnei doctor de la Predeal i se pare ca, imprumutandu-i sotului dreptul de a se folosi de diploma domniei sale este ca atunci cand, coborand din tramvai, ii transmiti biletul altuia, ca sa se foloseasca de el. O contraventie si atat.

Nu face nicio conexiune intre diploma domniei sale, nobletea profesiei alese si juramantul lui Hippocrate, cel care obliga medicul sa nu incredinteze taina artei sale, decat “numai acelor discipoli care au jurat dupa obiceiul medicilor, si nimanui altuia”.

Chiar daca Hippocrate nu vorbea explicit de parafa, retete si trimiteri, ele par sa fie exact o extrapolare actualizata a artei la care se referea si nimic altceva.

Faptul ca sotul s-a pus la “dispozitia” sotiei, socotind ca nu-i musai sa fii medic ca sa eliberezi retete, dovedeste o candoare vecina cu prostia, dar faptul ca insasi doamna doctor i-a pus parafa in mana dovedeste dispretul domniei sale atat pentru profesia aleasa, cat si pentru diploma obtinuta.

Mi-e teama ca asemenea dispret a ajuns sa ni-l incumbe insasi societatea damboviteana in care traim. Caci ce altceva decat dispret pentru diplomele lor demonstreaza cohorta de demnitari care si-au permis sa prezinte lucrari de doctorat plagiate in diverse domenii, obtinand un spor salarial, platit din bugetul statului?

Diferenta dintre gainaria ordinara, furtul intelectual si plagiatul ajuns la rangul de “citat”

N-as face referire la ei daca, in aproape un deceniu de cand se tot vantura faptele in opinia publica, vinovatii si-ar fi primit pedepsele pentru furt intelectual, diplomele lor ar fi fost anulate, iar banii incasati imputati. Dar nu s-a intamplat asa, decat in foarte putine cazuri.

In loc sa observe ca, ori furi zece gaini deodata din cotet ori una singura, gainaria este tot gainarie, personalitati de seama din lumea intelectuala a tarii au inceput sa taie firul in patru si sa acrediteze ideea ca furtul intelectual preluat din biblioteca ar fi altceva decat furtul ordinar, preluat din cotet.

Minti luminate au pus in discutie diferenta dintre un plagiat de 5%, unul de 10% sau altul de 15%. Pe aceasta baza, unele furturi au fost declarate plagiate, iar altele numai “citate”.

Ca urmare, dupa un foc de paie aprins pe aceasta tema prin 2012-2014, dupa reaprinderea aceluiasi foc prin 2016, constatam ca problema este ca la inceput: in loc sa se pedepseasca hotul, se cauta redefinirea plagiatului.

Iar rezultatul este pe masura. Multe plagiate au fost declarate lucrari oneste, diplomele socotite in afara de orice banuiala, iar autorii-plagiatori au scapat ca prin urechea acului.

Plagiatorii au scapat, dar impactul in societate si-a produs efectele: increderea in diplome se prabuseste. Pentru pacientii din Predeal, tot una e daca reteta o elibereaza o persoana cu diploma de medic, cu diploma de programator IT sau cu altceva.

Dughenizarea lucrarilor academice

Va propun un test. Tastati pe internet “Lucrari de diploma” si veti descoperi nenumarate oferte ale unor persoane fizice, dar si societati, gata sa faca orice lucrare de acest fel, la comanda. Un astfel de ofertant pretinde ca are pregatite “5.000 de lucrari de licenta, disertatie si doctorat”, din toate domeniile. Sa tot alegi.

Alta firma, prezenta tot pe site, se ofera sa-ti faca rapid lucrarea de licenta, laudandu-se ca, pana in prezent, a livrat 12.870 lucrari, redactate de 538 redactori si ca toate au avut succes. Nu stiu cat de corecte sunt cifrele, dar ma intreb incotro se indreapta societatea romaneasca, daca 12.870 indivizi au ajuns licentiati, masteri, specialisti, doctori, pe baza lucrarilor executate de altii la comanda?

Nu insinuez nimic cu privire la diploma doamnei doctor de la Predeal, dar mi se pare evident ca dughenizarea activitatilor academice a dus la discreditarea diplomelor, la neincrederea in ele si la dispretuirea lor.

Si atunci este aproape normal ca nici pe pacienti sa nu-i prea intereseze daca reteta le-a eliberat-o insusi medicul de familie, programatorul IT sau bodiguardul.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste continuarea acestui articol… .

Sursa/Ziare.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *