Ministrul Justiției Tudorel Toader nu se oprește: ce înseamnă promisiunea că „românii vor judeca” DNA?

Protestatari portocale

Foto: Inquam Photos

În societățile care sunt sau aspiră a fi democratice, s-a înrădăcinat libertatea dreptului la opinie. Doar că dreptul (libertatea) de a avea și de a exprima opinii nu dă automat dreptul la avea propriul adevăr. 

Unii pot crede sincer că extratereștrii au salvat omenirea la accidentul nuclear de la Fukushima. Nu glumesc, unii chiar cred asta. Bineînțeles că e o aberație, doar că nu putem interzice oamenilor să creadă aberații. 

Oamenii pot (au libertatea) să creadă orice, dar nu orice cred oamenii este și adevărat. Pare evident și de bun simț, doar că există un „dar”.

Ministrul T. Toader ne-a spus că în chestiunea DNA „vor judeca românii”. Permiteți-mi să traduc ce a spus ministru justiției: poporul își va crea propriul adevăr; sau, ca să fiu mai exact, poporului îi va fi manufacturat un adevăr pe care poporul îl va percepe ca aparținându-i.

Pot să cred sau trebuie să cred?

În cartea „The Righteous Mind”, profesorul Jonathan Haidt face o distincție între „trebuie să cred” și „pot să cred” (en: must I believe it vs. can I believe it). Ambele se referă la percepția individuală asupra unei „teze” dacă aceasta este sau nu adevărată.

Un individ „trebuie să creadă” că o „teză” este adevărată atunci când negarea tezei (anti-teză) are un răspuns negativ imediat și fără ambiguitate. De exemplu, dacă cineva nu ar crede în legea gravitației și ar încerca să meargă pe aer, ar primi imediat răspunsul căderii și, eventual, rănirii propriei persoane. Oamenii „trebuie” să creadă în legea gravitației.  

În situațiile în care răspunsul (feedback-ul) la anti-teză nu este imediat, evident și chiar costisitor, oamenii pot să creadă cam orice și să confunde credința (opinia) proprie cu adevărul.

Să luăm ca exemplu teoria evoluției. Orice om cu un minim de gândire critică și cunoaștere a Științei va accepta că teoria evoluției are sens și este adevărată. Dar dacă ne gândim la cei care nu cred în teoria evoluției, nu putem găsi nici un motiv pentru care ei „trebuie” să creadă ca teoria evoluției este adevărată. Cu alte cuvinte, dacă cineva neagă teoria evoluției nu are un răspuns negativ imediat care să îl convingă prin fapte (durere?) că ea este adevărată.

Domnul ministru Toader ne-a spus că „poporul” poate crede orice și că simpla credință va crea un adevăr de sine stătător.

Pe lângă faptul că, prin aparatul de propagandă, „poporului” i-au fost turnate în cap intoxicări și manipulări foarte profesioniste, mai există și realitatea că răspunsul la anti-teză nu este imediat și fără ambiguitate.

Un DNA și o luptă contra corupției golite de conținut nu ar avea un impact direct și imediat asupra bunăstării oamenilor de rând (mai ales a celor mai năpăstuiți). Vor trăi la fel de prost și vor avea bunuri și servicii publice mult sub așteptări ca și până acum.

La fel, trebuie să recunoaștem că un DNA puternic și o luptă viguroasă contra corupției nu au generat un răspuns (feedback) direct, pozitiv și fără echivoc pentru „omul de rând”. Și ca să fiu clar, nu acuz DNA-ul pentru asta. Povestea e mai complicată.

Domnul ministru Toader profită de ambiguitate și o alimentează. În loc să încerce să sece mlaștina ambiguității, domnia să, folosindu-se de autoritatea funcției pe care o ocupă vremelnic, inundă mlaștina cu și mai mult noroi.

Poporul va stabili adevărul pe care puterea politică îl dorește și îl livrează prin aparatul de propagandă pentru că într-o avalanșă de noroi orice poate fi crezut și nimic nu „trebuie crezut” ca fiind adevărat.

Într-un comentariu precedent referitor la abundența de așa-zise argumente oferite de T. Toader, spuneam că demersul ministrului justiției de revocare a procurorului șef DNA este o șaradă mediatică menită să alimenteze aparatul de propagandă.

Din nefericire, așa a fost. Toată tărășenia vizează creșterea ambiguității în rândul cetățenilor, astfel încât orice bazaconie să poată fi crezută și percepută ca adevăr.

Închei cu o constatare a ironiei: foarte mulți oameni năpăstuiți și a căror preocupare principală este supraviețuirea plâng de milă unor bogați (îmbogățiți?) care au avut acces la putere politică și acum se dau drept victime.

Poporul va stabili adevărul! Doar că pun întrebarea: va fi adevărul „omului de rând” sau va fi adevărul oligarhilor cu bani, putere politică și acces la instrumente mass-media de manipulare? 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *