Modul „heirupist, populist şi politicianist” în care a fost imaginat Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii îl va împiedica să-şi atingă obiectivul de a genera lichiditate şi profit, susţine avocatul Remus Borza, care precizează că, odată lansat la apă, acesta „va fi devorat de rechini”.

Borza este încă o voce
în corul celor care critic modul în care a fost creat Fondul Suveran de
Dezvoltare (FSDI), el făcând o comparaţie a modului în care funcţionează astfel
de entităţi în alte ţări. Avocatul precizează că, deşi acestea sunt date ca
exemplu de către iniţiatorii proiectului de lege din România, există în schimb diferenţe
majore.

„În Europa cel mai mare fond
suveran este cel al Norvegiei, care a ajuns să fie şi cel mai mare şi cel mai
performant din lume. El s-a constituit în 1998, cu un capital iniţial de 100
miliarde dolari, pentru ca în prezent activele lui să depăşească 1.000 miliarde
euro. Anul trecut, a avut un randament de 13,7%, generând astfel un profit de
131 miliarde euro, cam de două ori bugetul statului român. Şi polonezii, în
2016, au creat Fondul Polonez de Dezvoltare. Cele două fonduri europene sunt
date ca exemplu de către iniţiatorii proiectului de lege din România. Doar că
există diferenţe majore”, scrie el.

De exemplu, unele
state pun în aceste fonduri bani în exces proveniţi din exportul de resurse,
însă România nu are astfel de excedente, ci doar deficit. „Capitalul FSDI se
constituie din aport în natură, constând în participaţiile majoritare sau
minoritate ale statului la 33 de companii, pe când capitalul social al Fondului
Polonez de Dezvoltare se constituie din alocări bugetare, fonduri UE, finanţări
bancare, emiteri de obligaţiuni. „Fondul Suveran al Norvegiei s-a creat din
excedentul de lichiditate rezultat din exportul de petrol şi gaze. De
principiu, fondurile suverane manageriază excesul de lichiditate al
respectivelor state. Pe acest criteriu, întâlnim două tipuri de fonduri
suverane: Commodity şi Non-commodity. Fondurile Commodity valorifică veniturile
provenite dintr-o resursă în exces: petrol şi gaze în Norvegia, statele
Golfului sau Rusia, cupru în Chile, diamante în Botswana. Fondurile
Non-commodity administrează excedentele comerciale din operaţiunile de export –
China, Singapore sau Coreea de Sud. Din păcate, România nu are nici resurse şi
nici excedente comerciale, ci doar deficite”, arată Borza.

El mai spune, totodată,
că Guvernul României bagă într-o singură oală companii ce activează în acelaşi
sector, fiind într-o strânsă competiţie, urmând să fie greu de gestionat
probleme ce ţin de concentrare economică şi concurenţă.

„Capitalul FSDI se
întregeşte şi cu o parte de aport în numerar de 9 miliarde lei, doar că modul
efectiv de alocare îl face inoperabil. Doar 200 milioane lei se transferă de la
buget în momentul constituirii fondului. Aceşti bani vor fi risipiţi pe
salariile “specialiştilor” şi managerilor fondului, pe contracte de consultanţă
şi evaluare. Restul de 8,8 miliarde lei vor veni în tranşe în următorii cinci
ani. Orice fond, fie suveran sau de dezvoltare, are nevoie de capital la
momentul constituirii lui pentru a putea să funcţioneze eficient şi să
investească în business-uri, obligaţiuni, certificate de trezorerie, acţiuni
sau valute, pentru a obţine profit. Guvernul României bagă într-o singură oală
companii ce activează în acelaşi sector, fiind într-o strânsă competiţie. De
exemplu, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Complexul Energetic Oltenia, sunt
societăţi producătoare de energie cu o cotă de piaţă cumulată de aproape 75%.
Vor fi greu de gestionat probleme ce ţin de concentrare economică şi
concurenţă, pe acest subiect urmând a se pronunţa şi Comisia Europeană”, susţine
Borza.

Avocatul mai susţine
că Fondul nu va genera profit dacă profitul companiilor viabile va acoperi
pierderile celorlalte, ci chiar va mări mai mult deficitul bugetar dacă va
investi în construcţia de spitale, şcoli sau drumuri.

„Iniţial, anexa 1 la
proiectul de lege avea 23 de companii, cât de cât profitabile. Plenul Camerei
Deputaţilor a mai adăugat zece. Nu văd raţiunea economică pentru care societăţi
precum Poşta Română, CFR, Complexul Energetic Oltenia sau Hunedoara,
Administraţia Canalelor Navigabile şi Administraţia Porturilor Dunării să fie
transferate la Fond. Cumulat, aceste companii au pierderi de peste 1 miliard
euro. Dacă Guvernul îşi propune ca din profitul celor 23 de companii viabile să
acopere pierderile şi datoriile celorlalte zece, atunci practic anulează orice
şansă a fondului de a genera profit, scopul pentru care se înfiinţează un
astfel de vehicul. Dacă Fondul va fi obligat să investească în construcţia de
spitale, şcoli sau drumuri, iarăşi dezideratul de a aduce bani la buget nu va
fi atins. Într-o atare logică investiţională, FSDI va mări şi mai mult
deficitul bugetar. Azi, statul ia de la cele 33 de companii ce urmează să fie
transferate Fondului dividente de peste 2,5 miliarde euro anual. De la momentul
constituirii fondului, aceste dividente nu se vor mai duce la buget, ci vor
finanţa proiectele sociale şi implicit păguboase ale acestuia. Niciun fond
suveran din lume nu a înglobat în capitalul social societăţile statului. De
exemplu, Fondul Polonez de Dezvoltare a fost creat să atragă mai multe fonduri
UE şi să coordoneze instituţiile, agenţiile şi băncile implicate în
implementarea “Strategiei pentru dezvoltare responsabilă”, adoptată de Guvernul
polonez în 2016. România este printre puţinele ţări din lume care nu are o
astfel de strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung”, mai arată avocatul.

Borza concluzionează spunând că „Fondul, odată lansat la apă, va fi devorat de rechini”. „Haita
rechinilor din ograda partidelor guvernamentale îşi va subordona managementul
Fondului şi implicit al celor 26 de companii din portofoliu la care statul este
acţionar majoritar, va căpuşa şi decapitaliza Fondul şi companiile din
subordine prin încheierea unor contracte detrimentale acestor entităţi”, spune
el.

Avocatul mai
precizează că scoaterea Fondului de sub incidenţa Legii 297/2004 privind piaţa
de capital, a Legii 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi
operaţiuni de piaţă, a OG 64/2001 privind repartizarea profitului la
societăţile cu capital de stat, a OUG 88/1997 privind privatizarea societăţilor
comerciale şi a OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă „vor face din FSDI
o pradă uşoară atât pentru firmele de casă şi băieţii deştepţi ai alianţei
PSD-ALDE, cât şi pentru marii rechini internaţionali, care vor avea, în
sfârşit, ocazia ca, în baza unor proceduri netransparente şi a unor preţuri
derizorii, să pună mâna pe ultimele companii ale statului”.

Potrivit lui Borza, „managementului
politizat al FSDI îi va fi foarte uşor să lichideze participaţiile statului la
cele 33 de companii din capitalul fondului”, iar „redactarea art. 7 pct. 9 din
Legea de înfiinţare a Fondului devoalează fără tăgadă această intenţie”: “Pachetele
de acţiuni aduse aport la capitalul social al FSDI se transferă din
proprietatea privată a statului în proprietatea privadă a FSDI, acesta putând
dispune liber de respectivele acţiuni în calitate de bunuri proprii
“. 

continuare… .

Sursa | Adevarul.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *