Povestea celui mai cunoscut emoticon. Cum a apărut Smiley Face, acum 56 de ani

Simbolul galben cu faţă zâmbitoare a fost creat în 1963, în Worcester, Massachussetts, când designer-ului grafic Harvey Ball i-a fost cerut de conducerea unei firmă să producă o formă de a îmbunătăţi moralul angajaţilor săi.

Dacă e să ne luăm după relatarea poveştii, lui Ball i-au fost necesare 10 minute pentru a crea un simbol care în zilele noastre va fi devenit o parte integrată şi integrantă a culturii. A primit 45 de dolari pentru munca lui.

Pentru o imagine care a rezistat atât de mulţi ani, logica din spatele creaţiei este amuzant de simplă – Ball afirmă că smiley face-ul este o operă fără prea multe complexităţi în spate : „Am desenat un cerc cu o faţă care zâmbeşte pe o hârtie galbenă, pentru că era luminoasă şi ducea cu gândul la strălucirea Soarelui”.

Compania a produs mii de nasturi şi insigne, iar popularitatea simbolului a dus la înregistrarea lui ca marcă la începutul anilor ‘70 de către Bernard şi Murray Spain. Smiley face-ul a fost înregistrat cu slogan „Have a Happy Day” (Să ai o zi fericită). Doar un an mai târziu, jurnalistul francez Franklin Loufrani a lansat Compania Smiley, care a devenit, ulterior, un gigant în domeniul licenţierii.

Substanţial, smiley face-ul nu se diferenţiază foarte tare de orice alt simbol – o imagine căreia i-a fost dată un înţeles specific. Marcel Danesi, profesor de semiotică şi antropologie la Universitatea din Toronto spune că simbolurile sunt „precum mici capsule care ne spun despre ce e vorba în legătură cu anumite lucruri, în termenii noştri personali”. La fel ca limbajul, „ele formează un sistem retoric care uneşte o întreagă societate. Trăim prin simboluri”, spune Danesi.

Stabilitatea acestui „sistem” rămâne încă în discuţie. La suprafaţă, smiley face-ul este simplu şi produce o stare de bine, este uşor de învăţat şi de reprodus. În anumite contexte, produce o senzaţie de bucurie copilărească, creşterea moralului care a inspirat însăşi producerea acestui simbol.

Esenţa simbolului stă, totuşi, în felul în care a fost el interpretat şi reimaginat de-a lungul anilor. Printre cei care „au adăugat” la simbolistica smiley face-ului se numără trupe precum Nirvana şi Talking Heads. Simbolul „a înflorit” în perioada culturii rave a anilor ‘80 şi 90, a ajuns imprimat pe pastile ecstasy şi fluturaşe ale DJ-ilor.

Astfel, smiley face-ul are o simbolistică duală: pe de-o parte reprezintă un simbol al contraculturii, iar pe de alta este încarnarea simbolică a consumerismului american. Reprezentanţii Companiei Smiley, care a avut câştiguri de 419,9 milioane de dolari în 2017, spun că smiley face-ul este ceva mai mult decât un simbol, el reprezintă „un spirit şi o filosofie”. Deşi compania este globală, această frază, în mod particular, atinge o coardă sensibilă a americanilor. Prezintă obsesia americanilor cu fericirea şi cu lucrurile care trebuie cumpărate pentru a o obţine.

Atunci când apare în artă, el capătă alte sensuri, unele deviate sau exagerate. Nate Lowman a creat noi forme ale smiley face-ului, unele copilăreşti, desenate neatent şi colorate în afara liniilor. Conform unui profil realizat în New York Times, Lowman este „oarecum obsedatde smiley face. Lowman vede în el „o mască colectivă, isteria tulburată de a părea fericit”.

Este greu să vorbim de smiley face fără să aducem vorba şi de noile incarnaţii ale sale – emoji şi alte astfel de simboluri pe care le folosim pentru a comunica mai uşor pe reţelele sociale sau în mailurile de serviciu. Smiley face-ul nu mai este un simbol de sine stătător, ci doar o „literă” dintr-o limbă vizuală online.

Deşi pentru inventarea emoticonului este creditat Shigetaka Kurita, angajat la compania de telecomunicaţii japoneză NTT Docomo, principalul set de emoticonuri este indivizibil de design-ul original al lui Harvey Ball.

În timp ce comunicarea online devine din ce în ce mai răspândită, smiley face-ul capătă şi el o gamă din ce în ce mai nuanţată de trăiri. Poate să fie un simbol pentru fericire autentică, sau un înlocuitor pentru cuvinte care, spuse în formele lor uzuale, ar putea părea mult prea dure. Apariţia emoticonurilor a dus la o serie imensă de studii şi eseuri asupra evoluţiei limbajului online.

Având în vedere proliferarea sa nestăvilită, ar putea smiley face-ul să-şi piardă vreodată valorea simbolistică? Dacă el poate să reprezinte orice atunci nu poate să reprezinte nimic. Danesi, însă, nu e îngrijorat de această posibilă ameninţare existenţială la adresa smiley face-ului. Cu cât îi dăm mai multă semnificaţii, cu atât el va avea mai multă putere, chiar şi dacă, uneori, nu vom şti cum să o interpretăm. Predicţia mai simplă al lui Danesi este însă: smiley face-ul va continua să existe pentru că e simpatic.

Sursă: CNN

Editor: Adrian Dumitru

Citeste continuarea acestui articol… .

Sursa/Digi24/ Cultura

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *