PUȘCĂRIADA

După „REVOLUȚIE”, o neșansă uriașă pentru români a fost acapararea pârghiilor de putere de INCOMPETENȚI care, pe parcurs s-au „specializat”, adăugându-și mulți dintre ei „calitatea” de:

– CORUPȚI „în proporție de masă” și cu corupția la purtător;
– POPULIȘTI ieftini și înfloritori;

Ca urmare, profitând de naivitatea celor mulți, acești „NOI DEMNITARI” au căpușat societatea românească prin fel de fel de SFORĂRII, iar cu vorbe „bine alese” ne-au spus ce bine o să trăim – dar – în VIITOR.. Totul s-a dovedit, însă, a fi o pură demagie și nimic mai mult.
Pe acest fond „emoțional” a înflorit un sistem politic corupt care s-a tot „perfecționat” în acești ani. Uneori acesta este însă surprins în „ofside” și atunci declanșează atacuri prin „jocuri de vârf” dirijate de împuternicite „eminențe cenușii”, fie la vedere, fie la „ÎNTUNERICUL NOPȚII”, gen „marțele negre” pentru „mutilarea” codului penal, încercări de schimbare brutală a șefilor parchetelor sau, mai recent, CIRCOTECA cu privire la alegerile prezidențiale din 2009 ori „bâlciul” creat în contextul deciziei – pilot a CEDO și tot așa, sub spectrul permanentelor VENDETE POLITICE.
Acum, de pildă, în contextul a cât „mai multor drepturi” pentru infractori încarcerați sau pe cale de a fi, dar cât mai puține instrumente pentru instituțiile de aplicare a legii, se AFIRMĂ CA UN ADEVĂRAT PROGRAM NAȚIONAL – PUȘCĂRIADA – ce are ca „autor de bază” PARLAMENTUL, a cărui „responsabilitate națională” începe, din păcate, să lase tot mai mult de dorit.

Înțelegând PUȘCĂRIADA ca modalitate optimă de salvare a „INFRACTORILOR DE GAȘCĂ”, acești „MARI” speculează atenționarea CEDO „împotriva” ROMÂNIEI pentru a elabora mult așteptata „LEGE A GRAȚIERII”.
Clamând țâfnos drepturile omului prin această nouă lege, „EI” nu fac altceva decât să mutileze legislația penală anticorupție ca și când în accepțiunea lor, CEDO ar fi pentru ROMÂNIA – CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR INFRACTORILOR.
Speculând chestiunea condițiilor din penitenciare ca și când acestea trebuie să fie de „stațiune balneară”, prin „dezbaterile” la proiectul legii grațierii se „aruncă” amendamente cu iz personal-subiectiv-nelegal care să-i acopere spre a-i salva pe cei condamnați pentru CORUPȚIE, SPĂLARE DE BANI, FALS și UZ DE FALS, EVAZIUNE FISCALĂ etc, pendulând „pe anii”cu care să fie anulate sau reduse pedepsele.

APROPO de condițiile din penitenciare: ele trebuie să fie „concepute” ca mijloace de „reeducare” de așa natură încât condamnatul, după ce „a învățat” ce obligații civice are în viață, să jure că s-a lecuit și că nu mai vrea în ruptul capului să mai ajungă a fi „găzduit” acolo NICIODATĂ.
Intervențiile MARILOR INTERESAȚI pentru o asemenea LEGE „BLÂNDĂ” au „declanșat” un „câmp de luptă” prin care INDIVIZI și GRUPURI MAFIOTE „angrenate” în acte de CORUPȚIE – „DIVERSIFICATĂ” – vor să se bucure de clemență și chiar libertate.
S-a intrat, în acest fel, într-o nouă fază care a depășit-o pe cea prin care se condamnă, cu „mânie proletară” UTILIZAREA CĂTUȘELOR pentru UNII, și anume la aceea a „salvării” de pușcărie a clienților și amicilor politici și de afacere ca speciemene „bine plasate” și foarte importante pentru „LUMEA LOR”.

Și atunci, consternat, cum să nu te întrebi: DE CE ASEMENEA MANEVRE și mai ales CUM (?), dacă nu prin MASACRAREA legislației în domeniu…
Astfel, deși se enunță, sus și tare (când le convine), principiul separării puterilor în stat, ACESTEA încearcă de fapt SĂ SE CONTROLEZE între ele printr-o „luptă aprigă”, în prim-plan fiind PARLAMENTUL ce plasează în fruntea acesteia niște LIDERI cu apucături „dictatoriale”, cu sprijinul neprecupețit al unor mijloace mass-media (de toată jena).
Ei, și tocmai din această perspectivă, în ultima vreme s-a amplificat în țară HAOSUL „argumentat” și de cei interesați în „gestionarea” lui prin răstălmăcirea și forțarea chiar a unor articole din CONSTITUȚIE.

ASTFEL:
– Guvernul abuzează – fără jenă – de ordonanțe de urgență, ocolind prerogativele legislative ale PARLAMENTULUI.
– Legile adoptate de PARLAMENT sunt supuse, de multe ori, voinței PREȘEDINTELUI și C.C.R, care le pot respinge și de aici altă tevatură.
– Ministerul PUBLIC, deși componentă a AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, este „subordonat” EXECUTIVULUI prin Ministerul Justiției.
– Judecătorii sunt numiți de PREȘEDINTE.
– Guvernul este numit și controlat de Parlament și de aici multe excese ale „numerelor” 2 și 3, ca și ale numărului 1.
– PREȘEDINTELE împarte responsabilitatea de politică externă cu guvernul (să ne amintim „CEARTA” cu privire la cine reprezintă mai bine ROMÂNIA la CONSILIUL EUROPEAN).
– PREȘEDINTELE, ales de popor, are atribuții limitate și, practic, nu conduce țara DAR controlează SERVICIILE care, al rândul lor, „supraveghează” instituţiile statului etc…

În sfârşit, revenind la politicienii noştri de zi cu zi, prin tot ce aranjează în conteztul deciziei PILOT-CEDO, abordând-o cu „parșivenie”, demonstrează că pentru ei LUPTA ANTICORUPȚIE a încetat să mai fie mesaj și obiectiv al actualului lor mandat. Scopul devine tot mai evident, acela de salvare a AMICILOR de GAȘCĂ – blonde sau neblonde, bruneți sau nebruneți, cu chelie sau fără chelie și tot așa, și dacă „se poate” și înlăturarea adversarilor incomozi, în timp ce viața noastră, a celor mulți, nu se va schimba în bine.
Și nici nu are cum, în ceea ce ne privește, având în vedere că în ROMÂNIA „s-a instalat” un BALAMUC GENERAL, iar „CEI MARI” dau vina unii pe alții și socotind că opinia noastră, a celor mulți, când îi „apostrofăm”, este o „NEÎNȚELEGERE”, mai ales când ne exprimăm: „CINE SCAPĂ ȚARA DE ACEȘTI TICĂLOȘI?”

Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina – județul Olt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *