Romania arde intr-o poveste cu balauri si caravane

Romania fierbe. In jur, aerul acid inca mai lacrimeaza si ustura…ustura atat de tare incat ajunge dincolo de suflet.

Citeste toate textele scrise de Mihai Sandu pentru Ziare.com

Romania de astazi arata ca o poveste din vremuri demult apuse, cu balauri care scuipa foc si gaze, cavaleri temerari ce incearca sa ii infrunte si cu oameni inversunati care fie isi arunca inima in cuvinte de furie, deznadejde, insa si speranta si determinare, fie se arunca ei insisi sub aripile balaurului, unde aerul nu topeste lacrimile pe obraz.

Basmele copilariei noastre, izvorate din cine stie ce frici si sperante de romanii unor vremuri fantastice, ne dezvaluie astazi o frantura din eternitatea noastra. Abia acum ajungem sa intelegem cu adevarat de ce romanii au fost considerati un miracol istoric. Ne-am scufundat de atatea ori, sub copite, roti, senile straine si ne-am inecat in abuzuri si in nedreptati comise de oameni care ne-au promis un viitor.

De fiecare data, ne-am acoperit fata din calea gazelor si am continuat sa luptam – inversunati si determinati si doritori de pace, fara violenta.

In urma cu cateva zile, romanii au pierdut o institutie care a trecut definitiv sub aripile balaurului rosu. In urma cu cateva zile, reprezentantii nostri au ales definitiv si sfasietor de evident sa devina un balaur care vrea sa inghita tot, sa doarma pe un maldar de ochi pierduti, suflete timorate si inimi de cenusa.

Iar astazi, daca te incumeti sa privesti in jur, vei vedea o Romanie cu un cutit infipt adanc in inima, o lama apriga ce separa doua lumi dintre care doar una o poate intelege si salva pe cealalta.

Ca o ironie hiperbolica a sortii, aceste zile au vazut cu propriii ochi o minune rasarind din pieptul si din mana tremuranda a fratilor nostri. O familie mare de cetateni a ales sa isi lase in urma confortul de acasa si sa le explice celor ca ei, in alte locuri, cat de adanc ne pierdem in ceata si cat de aproape suntem sa trimitem o franghie peste buza prapastiei pentru copiii zilei de maine.

Am fost alaturi de caravana #farapenaliinfunctiipublice prin arsita si ploi, urcati pe racoarea diminetii si incalziti de lumina lunii.

Am vazut si ascultat Romania profunda si am impartasit revolta romanilor care plang ziua de ieri si jelesc prezentul in care copiii le sunt departe sau pierduti undeva intr-un soi cotropitor de deznadejde.

Am gasit romani inversunati, satui si constienti ca e nevoie de o alta directie. Nu conta ce partid simpatizau, nu conta, intr-o majoritate covarsitoare, de partea cui se afla in plan politic, nici de unde isi iau informatiile seara de seara, nici daca sunt nestiutori fara voia lor.

Toti, absolut toti isi strigau revolta fata de ce avem in jur. Aproape toti semnau, se asterneau pe hartii cu dorinta de a da o sansa pentru generatiile viitoare: batrani cu ochii obositi deja de lacrimi, care sperau sa isi mai vada o data nepotii plecati din calea unor masti caragialicesti care pulverizeaza inspre ei cenzura gandirii si a constiintei, tineri care au ales sa isi deschida mintea si parinti care au incercat sa inteleaga ce inseamna implicarea.

Romania e plina de cetateni si de oameni constienti cu care ar putea sa isi netezeasca drumul. Ce am gasit astazi a fost o singuratate a oamenilor, cetatenilor, a strazilor si a oraselor, o singuratate a celor care se simt abandonati si prea departe de vreun loc suprem de unde pornesc sforile care ii trag si pe ei.

Insa in egala masura am gasit Romania curata si profunda, Romania celor care pot aduce o alta primavara. Tot ce avem nevoie este sa le permitem oamenilor sa isi spuna cuvintele si sa poata fi acolo unde le e locul, unde pot face lucrurile sa infloreasca.

Tot ce ii trebuie Romaniei astazi este ca balaurul sa isi inteleaga rolul din poveste si sa lase loc unor culori purtate de oameni capabili, rosu, alb, albastru, galben…

O caravana frumoasa se apropie de linia de sosire si inca mai are mult combustibil in rezervor. O caravana cu sute de mii de cetateni care nu traiesc doar astazi va cladi ziua de maine, daca noi toti vom intelege ca nu trebuie lasata singura in mijlocul furtunii.

Daca alegem in continuare sa ne lasam gazati si batuti, inscenati si mintiti, sau resemnati si tacuti, vom continua sa pierdem institutii si conducatori, vom ajunge sa fim simple monede ori bancnote de schimb.

Primaverile din trecut s-au facut cu oameni, curati, pregatiti, dedicati si inversunati. Atunci erau zeci sau sute. Astazi suntem sute de mii si vom deveni milioane, iar atunci cand vom iesi din casa pentru a aseza dala dupa dala pe caldaram, o s-o facem pana la capat!

Azi putem face cu o semnatura si cu exprimarea libera si constienta a tot ce au facut alte generatii prin sacrificii si furtuni. Acum, haideti sa gasim un final pentru basm, impreuna!

Mihai Sandu este consilier parlamentar cu o experienta de peste 3 ani in Camera Deputatilor, doctorand in stiinte politice si relatii internationale si absolvent de stiinte politice, istorie si relatii internationale. A mai lucrat la Administratia Prezidentiala si MAE.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *