Noutăți

România, din nou la pachet cu Polonia și Ungaria

”Conducătorii României caută necontenit să slăbească legislația anticorupție, care, în caz contrar, riscă să-i prindă în capcană”, scrie The Economist, referindu-se la așa-numitele democrații iliberale din Europa, concentrând analiza pe cazul Poloniei. Nota despre România este relevantă, deoarece atunci când vine vorba despre Polonia sau Ungaria, date ca exemplu de derapaje grave de la statul de drept, presa occidentală amintește la pachet și eforturile politicienilor români de modifica legislația anticorupție. The Economist avertizează încă din titlul analizei: ”Un ghimpe polonez – UE ar trebui să joace dur cu democrațiile ei iliberale”.

Redam integral articolul din The Economist, în traducerea realizată de RADOR

”Nu exista odinioară vreo stea mai strălucitoare în Europa. După ce a scăpat de comunism în 1989, Polonia rivaliza cu cei mai neastâmpărați tigri asiatici în privința creșterii PIB-ului. A devenit un aliat vital al NATO. Dar se află acum și în prima linie pe frontul a ceea ce președintele francez Emmanuel Macron numește un „război civil european” pe chestiunea statului de drept.

Optimismul care marcase marea expansiune a UE spre est în 2004 a fost înlocuit în unele părți de o „democrație iliberală”, naționalistă și mânioasă. În Ungaria, după ce și-a supus tribunalele, presa și procurorul public, Viktor Orban strânge acum cu ușa societatea civilă și utilizează fondurile statului (și ale UE) pentru a-i îmbogăți și mai mult pe oligarhi. Conducătorii României caută necontenit să slăbească legislația anticorupție, care, în caz contrar, riscă să-i prindă în capcană.

Dar cea mai gravă provocare o constituie Polonia. De când a preluat puterea, în 2015, partidul naționalist Lege și Justiție (PiS) a măsluit justiția, a pervertit presa publică și a umplut birocrația cu proprii săi susținători. Reformele lui judiciare violează flagrant tratatele UE. Acest lucru nu e important doar pentru democrația poloneză: statele UE trebuie să poată avea încredere reciproc că tribunalele celorlalte țări vor respecta legislația care constituie fundamentul pieței unice. Astfel că anul trecut Comisia Europeană a invocat Articolul 7, un instrument netestat până acum, care obligă guvernele să evalueze dacă unul dintre ele subminează în mod sistematic statul de drept.

În teorie, Articolul 7 poate lăsa un stat fără drepturile sale de vot în cadrul UE. În practică, votul unanim cerut de el va fi imposibil de obținut, în parte și pentru că guvernele iliberale se protejează reciproc. În consecință, Comisia a pus ochii pe bugetul UE, din care o mare parte se cheltuie pe transferul de bani de la țările mai bogate la cele mai sărace. Ultimul buget pe șapte ani i-a pus deoparte Poloniei aproape o cincime din totalul fondurilor de coeziune ale UE. Acest fapt arată într-adevăr a pârghie de influențare.

Negocierile privind următorul buget încep în mai. Există două căi de activare a pârghiei. Prima: alte state membre pot adopta o linie dură în privința Poloniei la târguielile care urmează. Parlamentele unor țări precum Germania și Olanda consideră deja că e exasperant să trimită atât de mult din banii contribuabililor lor unor guverne care încalcă legea. O a doua idee ar fi să se instituie o procedură pentru suspendarea plăților către guvernele care violează statul de drept.

UE se confruntă cu o dilemă. Poartă-te permisiv cu șeful PiS, Jaroslaw Kaczynski, și următorul autocrat prezumtiv al Europei va fi încurajat. Însă o presiune prea mare riscă să dea apă la moară acuzației PiS cum că interferența străină subminează democrația poloneză. Fiind gigantul Europei de Est, Polonia e importantă. Clivajele est-vest în creștere din UE pe tema migrației și banilor nu vor putea fi vindecate dacă Polonia va fi izolată.

Un licăr de speranță

Poate mânat la fapte și de apropierea negocierilor pentru buget, PiS a început recent să-și mai ajusteze reformele judiciare. Modificările, în chestiuni precum vârsta de pensionare a judecătorilor, reprezintă primul indiciu de compromis apărut după 2015. Dar ele sunt în mare măsură doar cosmetice. UE ar trebui să insiste (discret) să se facă mult mai mult înainte de a lua în calcul să renunțe la invocarea Articolului 7.

Conducătorii Poloniei trebuie să ia măsuri pentru a revigora statul de drept, începând cu repunerea în funcție a judecătorilor destituiți abuziv de la curtea constituțională. Dacă PiS nu se va conforma, Comisia ar trebui să-și folosească creativitatea în chestiunea bugetului. Polonia primește de trei ori mai multe fonduri decât plătește la bugetul UE, iar aceste subvenții ajung într-o măsură disproporționată la susținătorii PiS din mediul rural. Ei trebuie să înțeleagă că nu se pot bucura de beneficiile unui club ale cărui reguli tot ei le calcă în picioare.

Săptămâna aceasta dl Macron și-a reiterat apelul la constituirea unui „nucleu dur” de state UE care să continue integrarea în cazul în care alte țări își ignoră angajamentele. Guvernul Poloniei a declarat că nu vrea să fie lăsat în urmă, pe banda mai lentă a Europei. Însă dacă el va continua să submineze instituțiile independente și să violeze statul de drept, exact acest lucru se va întâmpla.”

 

continuare… .

G4Media

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *