„SINGURUL MEU REGRET ESTE CĂ L-AM VOTAT PRIMAR”

Se spune că cel mai crunt
blestem al unui părinte este să-și vadă copilul murind. Disperarea lui în fața
unor astfel de situații este atât de mare încât nu mai știe unde să apeleze, la
cine să apeleze, câte rugi să mai înalțe și câte inimi să mai înmoaie. Și asta
pentru că, în România zilelor noastre, a-ți smulge copilul din ghearele unei
boli necruțătoare presupune mai mult decât speranță, iubire părintească și preocupare
de specialitate. Presupune bani. Mulți bani. Pe care el, părintele de rând,
nu-i are, dar fără de care nu poate salva sufletul propriului copil.

Sima Marian Florentin este un elev de 14 ani din Scornicești căruia viața i-a arătat, în mod crunt, partea hâdă a unei boli cumplite. Și, firesc, a urmat trocul inerent între un sistem medical găunos și  destinul românului pătimit: 80 000 lei sau viața lui Viorel. Statul se spală pe mâni și „aruncă în joc” doar 40 000 de lei. Restul… îl privește pe părinte. Care părinte cere ajutor unde poate, unde știe, unde nimerește, oriunde și oricât. Și uite așa părintele, Sima Marian pe numele lui, își strigă disperarea și cere mila administrației locale din Scornicești.

Un grup de consilieri locali îi sar în ajutor și în ședința Consiliului Local Scornicești din iulie, la rectificare bugetară, se introduce pe ordinea de zi și este aprobat cu majoritate de voturi un amendament prin care i se acordă lui Sima Marian Florentin un ajutor de urgență în valoare de 10 000 lei. Luna august vine, însă banii întârzie să apară. La fel și septembrie când, spre sfârșitul ei, urma să fie operat copilul. Și copilul a fost operat. Operat pe… datorie.

„Am fost la Primărie și am
depus la Registratură o cerere prin care am solicitat să se pună în aplicare
hotărârea de consiliu și să mi se vireze banii într-un cont. Mi s-a promis că
banii vor fi virați, însă ordinul de plată nu era semnat de domnul primar. Nu
am primit nici până azi niciun răspuns. Domnul Primar se juca pe telefon și mi-a
spus că nu are bani și să mă descurc. Singurul meu regret este că l-am votat
primar”,
spune tatăl cu năduf.

Hotărârea însă este hotărâre, votul
a fost vot, semnăturile consilierilor sunt semnături și totuși… banii nu s-au
trimis nici până acum. În fața acestei situații, Primarul Scorniceștiului dă
din umeri a neputință:

În prezent Primăria
(Scornicești) are un deficit de fonduri nu doar pentru cazurile sociale, ci
chiar și pentru proiectele orașului: rețea de gaze, drumuri, anvelopări de
blocuri, reabilitări școli și grădinițe… În momentul în care bugetul
Primăriei va putea suporta o cheltuială pentru într-ajutorarea acestui copil
vom proceda imediat la punerea în aplicare a hotărârii, așa cum am făcut și
anul trecut pentru un alt copil suferind de tumoră când Primăria i-a acordat un
ajutor de 30 000 de lei pentru operație. Încerc să vă spun că eu, în calitate
de Primar, am intervenit și am ajutat oricând mi-a fost în putință în astfel de
cazuri sociale grave”
. – primar Ion Prioteasa

Da. Copilul a fost salvat pe
datorie. Pe aprobări seci, pe semnături pe hârtie și pe speranțele deșarte puse
în niște oameni care țin în mâinile lor pâinea și cuțitul. Și care ar fi putut
să taie o feliuță, una singură și subțire, pentru viața unui copil.

Asta este România de azi și atât valorează viața unui copil în România de azi: cât un cântec de petrecere dat cu dedicație de un ministru al Sănătății pentru care 10 000 de lei sunt banii dați la lăutar.

. Citeste in continuare noutati de la Geta Boata in ziarul Editie-Speciala
Sursa/Editie-speciala.ro/
Geta Boata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *