Noutăți

Umilirea și intimidarea președintelui Iohannis

Liviu Dragnea și PSD au trecut la nivelul următor: umilirea și intimidarea lui Klaus Iohannis, o acțiune de anihilare simbolică declanșată după mai multe modificări legislative în urma cărora funcția prezidențială pierde, pas cu pas, din atribuții. Antena 3 a prezentat, miercuri, un presupus dialog dintre președintele Iohannis și premierul Dăncilă. Din el se înțelege că Dăncilă șterge pe jos cu șeful statului pe tema viitoarei întâlniri de la Cotroceni pe tema BNR și că Iohannis n-are replică.

Nu avem de unde să știm cum a decurs în realitate dialogul dintre cei doi câtă vreme nu avem și versiunea administrației prezidențiale. Greu de crezut, însă, că dialogul a arătat așa cum a fost el prezentat. Cert este un singur lucru.

Dragnea și PSD doresc să-l prezinte pe șeful statului drept un personaj atât de irelevant și neputincios, încât până și marionetele își bat joc de el. Evident, informația s-a scurs de la Dăncilă, iar cel mai probabil textul a fost compus de consilierii ei. De unde să știe cineva în ce termeni a discutat președintele cu premierul?

Cum Iohannis nu poate fi suspectat că a vrut să se facă singur de râs prezentându-se în postura de bleg, bănuiala rezonabilă cade pe Dăncilă. Pe lângă conținutul presupusului dialog, reprodus în așa fel, încât să rezulte că Dăncilă a scuipat flăcări spre Iohannis care s-a făcut mic și a început să tremure, scurgerea de informații reprezintă în sine un mesaj: lipsă totală de respect față de funcția prezidențială. Nu-mi amintesc de ceva mai ofensator nici măcar la Ponta, campionul obrăzniciei în relația cu Traian Băsescu.

Acțiunea de umilire, de aruncare a lui Klaus Iohannis în derizoriu, urmărește în mod evident mai multe efecte și se desfășoară pe mai multe planuri. Acesta a fost un atac mediatic, dar să nu uităm că Dragnea l-a provocat recent pe șeful statului în plan instituțional, intrând pe teritoriul său pe tema mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim.

Uzurpând puterea brutal și fără prea multe scrupule, liderul PSD vrea să comunice pe toate căile posibile că sediul puterii s-a mutat cu totul la el și la guvernul pe care-l controlează prin executanți docili. Cu mine vorbiți în țara asta, eu sunt jupânul, stâpânul inelelor, tartorele României! Nu cu președintele, de care nu mai ascultă nici măcar lacheii mei din guvern, nici cu statul paralel sau cu altcineva!

Asta țipă Dragnea de câteva zile pe toate gardurile, în speranța că toți vor ceda în cele din urmă: stat paralel, instituții, președinte și parteneri externi. Așteaptă să pice toți la picioarele lui, să se împace cu ideea că el controlează jocul și să accepte că, în curând, va pune mâna pe toate pârghiile puterii, pe serviciile secrete, pe BNR, pe Consiliul Concurenței și în general pe tot statul român.

Dacă Iohannis pierde meciul cu Dragnea pe tema mutării ambasadei la Ierusalim, s-a terminat cu președintele. Am avut de curând ocazia să vorbesc cu câțiva diplomați străini acreditați la București. Erau de-a dreptul îngroziți la gândul că România ar putea fi prima țară care sparge solidaritatea UE pe o temă delicată și importantă. Cu toții se declarau, însă, încrezători în promisiunile președintelui că ambasada României nu se va muta și că o astfel de decizie este atributul președintelui.

Se joacă acum o carte mult mai mare decât pare la prima vedere, este acel turning point care hotârăște soarta meciului de anul viitor. Cristian Pantazi a explicat deja miza: stabilirea “masculului alfa”.

Dacă Klaus Iohannis pierde încă de la debutul luptei, când nici nu s-a urcat bine pe bicicleta de campanie, toate instituțiile pe care PSD încă nu le controlează se vor preda necondiționat, fără să mai tragă un foc. Dacă însă președintele coboară de pe bicicletă și, în loc de poze cu el prin oraș, găsește răspunsul adecvat la situația gravissimă în care se află statul, atunci mai are o mică șansă în competiția de anul viitor care a început în forță, cu Dragnea epuizând, în direcția Cotroceniului, toată muniția din dotare.

Nu mai are însă prea mult timp la dispoziție pentru a dovedi că încă mai este președintele României. Dacă  modificarea legislației n-o poate opri, ci doar întârzia, cel puțin la nivel simbolic și-ar putea recupera autoritatea prin gestul și cuvintele potrivite pentru acest tip de agresiuni fără precedent la funcția prezidenţială și, mai mult, la întreaga arhitectură de putere din statul român.

PS: Televiziunea care a intrat în jocul umilirii președintelui este Antena 3. În urmă cu doi ani, Klaus Iohannis a sperat că va cumpăra cu câteva vorbe bunăvoința televiziunii, afirmând despre acțiunea de exectuare silită a fiscului din februarie că este heirupistă și nepotrivită. Orice alianțe toxice se răzbună în timp și se dovedesc inutile. Ele nu folosesc, în final nimănui, doar răul este ajutat să supraviețuiască. Situația ilustrează atât de bine zicala: ”Pe cine nu lași să moară…”