Viorica Dancila are un plan, dar trebuie prevenita ca e in pericol. Cum (ne) putem ajuta

La o zi dupa inconfortabilul sentiment de a nu sti unde se afla – Muntenegru sau Kosovo -, Viorica Dancila a dat un spectacol pe care inca nu il meritam: mimica, elemente de decor, replici la limita comediei cu tragedia si chiar didascalii, adica acele indicatii de scena pe care le scrie dramaturgul.

De pilda, ar fi scris Ionesco: exact dupa ironia ca ar fi primul prim-ministru care viziteaza Republica Macedonia, un pahar se sparge.

Dar de ce ar face prim-ministrul Romaniei, o tara cu ambitii diplomatice in zona Balcanilor, o astfel de punere in scena? Pentru a intelege ca Viorica Dancila are un plan, va povestesc, in cateva randuri, un fragment din formidabilul dialog dintre Gabriel Liiceanu si savurosul indaratnic Mircea Ivanescu, poet sibian care a refuzat in cel mai simplu mod cu putinta orice inautentic.

Va indemn sa cautati aceasta carte, care este, de fapt, o intalnire dintre doi oameni care isi incep prietenia nesemanand unul cu celelalt si termina dialogul trecand unul in biografia celuilalt – o gasiti la Humanitas, “Mastile lui M.I.”.

Povestindu-i asadar lui Liiceanu cum de a trecut totusi lin prin comunism, ba chiar lucrand la Agerpres, o masinarie de propaganda in acea vreme, Mircea Ivanescu admite ca are o singura explicatie, aceea ca era ofiter acoperit, unul atat de bun, incat nici macar el nu si-a dat seama. Un ofiter sub acoperire desavarsit, de vreme ce nici macar in fata oglinzii nu s-a deconspirat, cu rafinament si, fireste, o eficienta care mereu i-a scapat.

Incercati sa intelegeti in alta cheie trecerea Vioricai Dancila prin functiile inalte ale acestei tari si nu veti reusi. Prim-ministrul nostru are un plan complex, ale carui contururi abia acum incepem sa le deslusim si care, daca va fi indeplinit, va aseza Romania acolo unde ii este locul, printre marii invingatori.

Faptul ca doamna Dancila a vorbit despre doua cetatenii care in acest moment nu sunt recunoscute ca atare – macedona si aromana – scoate la iveala ambitii geopolitice. Nici faptul ca a vorbit despre Muntenegru si Kosovo prin acelasi subiect logic nu este inocent.

In mod istoric, prim-ministrul Romaniei a redesenat o harta a Balcanilor destul de incerti, pentru ca inca nu e asumat daca balcanicul se defineste geografic sau mai degraba cultural.

Poate ca ar mai fi ramas o umbra de indoiala daca, la inca doua zile distanta, prim-ministrul roman nu ar fi trimis un comunicat de presa prin care a anuntat contopirea in spatiu a celor doua momente istorice mari – 1848 si Proclamatia de la Blaj, “Noi vrem sa ne unim cu tara” si 1918, Adunarea de la Alba-Iulia.

Este limpede ca istoria lucreaza prin Viorica Dancila, atat doar ca ea nu o stie.

Am inceput sa scriu acest text in cheia asta usor amuzanta, mai mult amara a lui Mircea Ivanescu. Fireste ca poetul era auto-ironic pana la rautatea fata de el insusi, pentru adecvarile din propria-i biografie, cum ar fi aceea ca a trait opt decenii, in locul fratilor morti, sau aceea ca a respirat aerul mediocru al comunismului.

Nu il pot termina in aceeasi cheie, oricat de tentanta ar fi nebunia asa ionesciana, ca Viorica Dancila este un ofiter acoperit desavarsit, atat de desavarsit incat nici in propriii ochi nu se deconspira.

Viorica Vasilica Dancila este, de sase luni, prim-ministrul Romaniei. Nici in dictatura regala a lui Carol, nici in oroarea comunista, nici in ticalosia postdecembrista a lui Ion Iliescu, mediocritatea, impostura si caricaturizarea nu au fost definitorii pentru tara.

Pana la guvernele lui Liviu Dragnea, tara asta a reusit sa isi prezerve insule bune de autenticitate si moralitate, cum este si cazul lui Mircea Ivanescu, prietenul umar la umar al altui roman pe care il uitam vorbind despre Daea si Dancila la nesfarsit, Matei Calinescu.

Viorica Dancila nu isi scrie singura comunicatele. Nici discursurile, nici fituicile, nici soaptele disperate.

Doar ca tocmai asta e mult mai infricosator decat inocenta intelectuala a unui premier de conjunctura. In momentul in care niciun consilier nu e capabil sa nimereasca o capitala, inseamna ca rinocerii isi beau nestingheriti cafeaua in toate institutiile unei tari deloc ghinioniste, asa cum a incercat tot o mediocritate, comunismul, sa ne faca sa credem.

P.P. Carp obisnuia sa spuna ca romanii au avut in istorie atata noroc, incat tara asta a supravietuit in pofida unor conducatori prosti. P.P. Carp nu a cunoscut-o pe Viorica Dancila.

Mircea Ivanescu, cel mai bun agent secret al Romaniei bune, de fapt, a murit de aproape un deceniu. Reusise sa depinda ironizarea dictaturii carliste, a ras pe infundate si a intrebat despre poezie in timpul celei comuniste si si-a ghicit in vodka si prietenii in timpul mineriadelor fostului lui coleg, Ion Iliescu.

Un om care a intrat in lume asa cum a intrat el, inlocuindu-si sora moarta si apoi compensand sinuciderea fratelui, nu era usor de deziluzionat, dar nici macar el, spionul desavarsit, nu ar fi gasit iesire din Romania dancilizata.

Am facut, pana acum, cateva solicitari de interviu la cabinetul prim-ministrului Romaniei. Doamna Dancila nu a dat vreun interviu serios unui jurnalist, iar in aceste deplasari pe care le face nu a primit intrebari din partea presei. Sa lasam, asadar, si ipoteza ca este spion acoperit, unul suficient de bun incat sa nu stie asta. In acest caz, insa, ar trebui sa o prevenim ca e in pericol.

(Cand a purtat dialogul, intins pe mai multe zile, cu Mircea Ivanescu, Gabriel Liiceanu a vrut sa ne restituie un om-monument, in sensul memoriei sociale, fara de care o tara este pierduta. Astazi, Liviu Dragnea, Viorica Dancila, Florin Iordache si altii din acest registru s-au cocotat singuri pe cate un piedestal inocent, confiscand, zi de zi, agenda Romaniei) .

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *