VOICULESCU, ÎNTRE SPECULAȚII ȘI INTERESE CU DOSARUL LA ÎNAINTARE

Nu cred că mai este o noutate pentru nimeni cine
este Liviu Voiculescu: fost polițist cu grad de inspector principal, om de
afaceri, primar la Cungrea, fin al regretatului Ion Moisescu și urmaș al
acestuia la cârma PNL Olt. Nu prin testament, ci prin alegeri.

Același Voiculescu care, undeva prin 2014 a fost
trimis în judecată, acuzat de „constituire
sau aderare la grup infracțional organizat, conflict de interese, organizarea
și desfășurarea de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc”.
Pompos,
nu? Câți nu și-au făcut atunci  semnul
crucii și au spus, scuipând în sân: „piei, Satană!”?

N-a pierit Satana în dosul gratiilor, că nu l-a lăsat Justiția. Și iată cum Satana a luat chip de înger spălat de cercetările ulterioare care au condus la decizia magistraților Tribunalului Dolj: achitare. Omul e găsit nevinovat. Și decizia justițiarilor este de necomentat. Teoretic. Practic încep speculațiile: cine pe cine a mituit să-l scape pe Voiculescu, ce prietenii s-au pus la cale, ce rude cu robă au plecat urechea și talerul balanței, de ce ar fi prieten Voiculescu cu un personaj local, adversar politic și fiu al unei…? Speculații pe care, între noi vorbind, le-am auzit recent. Chiar din interior. Din interiorul filialei pe care Voiculescu o conduce. Trist! Nu pentru noi, pentru Voiculescu. A devenit precum mărul găunos, stricat nu pentru că-l ciugulesc ciorile, ci pentru că-l mănâncă viermii de la cotor. Decizia Curții de Apel le dă însă gurilor rele un pumn în plină figură:

„Desfiinţează în totalitate sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Dolj. Menţine actele şi măsurile procedurale dispuse până la data de 06.12.2017 (…)”.

De ce?  Simplu: decizia inițială s-a pronunțat
doar în prima instanță, cea de fond. Pentru că părtașii lui Voiculescu în
dosarul cu pricina, pe care aceiași justițiari nu i-au văzut niște mielușei și
nu i-au scăpat cu achitare , au făcut apel. Prin urmare, dosarul se rejudecă.

„În
decembrie 2017 instanța de fond, în speță Tribunalul Dolj, a pronunțat o soluție
în acest dosar în care eu am fost achitat pe motiv că FAPTELE NU EXISTĂ, în
condițiile în care intervenise și prescripția răspunderii penale. Însă pentru o
parte din persoanele din dosar au fost pronunțate condamnări cu suspendare a
executării pedepsei. Aceste persoane au  atacat cu apel această hotărâre iar Curtea de Apel,
ca instanță de control, a decis retrimiterea dosarului catre Tribunalul Dolj. Simplu
și în litera legii. Pin urmare, orice încercare de a prezenta aceasta situație
ca pe o formă de stigmatizare a mea în prag de campanie electorala nu mă poate
duce cu gândul decât la intrigi și jocuri de culise. Indiferent de speculații,
îmi mențin aceeași părere: justiția este dreaptă”. –
Liviu Voiculescu

Speculații?! Abia acum se poate specula pe speculații. Liber la ele, deci! Și zic: păi, dacă tot i s-a pus omului în cârcă o anumită prietenie salvatoare cu fiul unei… robe, înseamnă că s-a stricat prietenia??? Merg mai departe și bag bățul printre gard: nu cumva tocmai perioada preelectorală în care ne aflăm și orientarea politică a omului au ajutat puțin la decizia Curții de Apel luată ACUM, la aproape un an și jumătate de la prima sentință, în ajunul unei vizite importante a staffului PNL și în prag de campanie?? Poate cineva, vreo rudă de pe la Curtea de Apel…, vreun fiu…, și-a băgat coada? Întreb, retoric…

Cert este că, în mod evident, toate speculațiile care au vizat o eventuală prietenie de culise și de interese trans-politică și stânga-dreapta la nivel local au picat. Nule și neavenite. Dizidenții ascunși și neascunși din PNL Olt și-au pierdut principala armă de atac: trădarea lui Voiculescu pe motiv de interes personal. Vechea. Pentru că acum au alta, servită pe tavă de Curtea de Apel și prinsă din zbor: „rigorile statutare ale partidului” care țintesc spre funcția deținută de Voiculescu în partid și pe care aceștia se grăbesc să le pună în practică.

Pe scurt, poziția opoziției se rezumă la mâncătorii interne, spre deliciul adversarilor politici dar și a presei care-și vede călimările umplute.

Nu prea știu eu cum e cu dizidența asta (😊),  dar privind peste gard la vecinii liberalilor aș crede că nu prea ține. În plus, în locul multora din in- și ex- teriorul partidului, mi-aș aminti cuvintele înțelepte spuse cândva de un regretat demnitar care a făcut istorie pe la noi: “Nu mor caii când vor câinii!”

. Citeste in continuare noutati de la Geta Boata in ziarul Editie-Speciala
Sursa/Editie-speciala.ro/
Geta Boata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *